Perfect || Lutteo

Epilog

Au trecut mai bine de șase luni de când Luna și Matteo au avut parte de acel moment magic, care i-a apropiat din nou după o perioadă lungă de timp.

Lucrurile au decurs normal, niciun gest de al lor nu era exagerat. Erau apropiați și ieșeau des împreună cu prietenii lor. Niciodată nu se afișau în public pentru a crea senzația că erau un cuplu, fiindcă nu erau.

În ciuda faptului că țineau unul la celălat, au hotărât să rămână prieteni pentru un moment. Totuși, uneori unul dintre ei își mai testa limitele. Matteo făcea asta prinzând ușor mâna Lunei când mergeau pe stradă sau mâmgâindu-i ușor obrazul uneori când vorbeau, iar Luna profita de mici ocazii pentru a-l îmbrățișa și eventual, îi mai dădea câte un pupic scurt în colțul buzelor.

Matteo era în topogan, la locul lor, așteptând-o pe Luna, când ea își făcu în sfârșit apariția.

--- Hei --- salută ea dându-i un sărut pe obraz. Când îl privi în ochi, văzu că el nu era deloc fericit, părea foarte îndurerat --- Matteo, ești bine?

--- Luna, nu știu cum să-ți zic asta, dar eu voi pleca în Italia cu părinții mei...

--- Ce?

--- Îmi pare rău --- zise el cu tristețe în glas --- Eu chiar nu vreau să plec, vreau să stau aici cu tine, dar nu am de ales. Știu că te doare la fel de mult ca pe mine. N-a trecut nici măcar un an de când te-ai întors tu și am rezolvat totul între noi, iar acum ne separăm din nou.

--- Nu, Matteo. Asta nu se va întâmpla. Când am plecat eu, noi nu am mai comunicat deloc. De data asta nu va mai fi așa. Vom vorbi în fiecare zi la telefon, avem o grămadă de moduri prin care să ținem legătura. Eu te voi aștepta aici... --- Matteo a întterupt-o.

--- Luna, șansele ca eu să mă întorc prea curând sunt mici. Părinții mei au zis că vor trece aproximativ cinci ani până ne vom putea întoarce din nou. Până atunci vom fi amândoi adolescenți, nu vreau să-ți irosești adolescența așteptându-mă pe mine... --- n-a mai apucat să termine, căci Luna și-a pus degetele peste buzele lui oprindu-l din a vorbi.

--- Îți mai amintești ce am zis referitor la legătura dintre noi? --- ochii ei verzi au început ușor ușor să se umple de lacrimi.

--- Că relația noastră e doar un început... Și când vom mai crește puțin va deveni oficial o relație.

--- Exact --- Luna încercă să zâmbească --- Peste 5 ani, când te vei întoarce, eu voi fi încă aici, gata să încep o relație cu tine.

Matteo a cuprins-o pe Luna în brațele sale, încercând să-și țină lacrimile ascunse.

--- Când vei pleca? --- întrebă Luna.

--- În seara asta...

Luna îl privi cu ochii și mai umezi.

--- Nu plânge, te rog --- Matteo o mângâie ușor --- Și eu am aflat abia ieri. Părinții mei nu au vrut să-mi zică fiindcă știau că mă voi certa cu ei până în ultimul moment. Aseară am aflat și primul lucru pe care l-am făcut a fost să te sun să ne întâlnim.

--- E aproape seara --- zise ea --- Nu ar trebui să pleci sa te pregătești?

--- Ba da...

--- Matteo, distanța nu va conta pentru mine. Eu mă voi gândi la tine neîncetat. Oricât de greu îți va fi acolo, nu uita că nu ești singur. O parte din inima mea este mereu cu tine.

--- Când vom fi la distanță și îți va fi dor de mine --- Matteo lăsă o lacrimă să curgă ușor pe obrazul său stâng --- Amintește-ți că noaptea, stăm sub aceleași stele.

Buzele lor s-au atins ușor timp de câteva secunde. Când s-au despărțit, Matteo se pregătea să plece spre casă.

--- Mi-e greu să spun "pa" --- zise Luna uitându-se în altă direcție.

--- Spune doar "pe curând" fiindcă ne vom revedea. Va trece mult timp, dar tot aici vom ajunge împreună, promit.

S-au îmbrățișat strâns după care Matteo s-a îndepărtat de Luna, fără să se uite înapoi. Știa că dacă se va uita la ea din nou, va plânge și nu voia asta. Luna privea cum Matteo se îndepărta, plângând din ce în ce mai tare.

"Nu uita că nu ești singur. O parte din inima mea este mereu cu tine."

"Când vom fi la distanță și îți va fi dor de mine, amintește-ți că noaptea, stăm sub aceleași stele."

"Ne vom revedea. Va trece mult timp, dar tot aici vom ajunge împreună, promit"

Peste câțiva ani speră să-și amintească de aceste cuvinte amândoi și să spună "Am iubit, am suferit și am învins... Tot prin iubire. Totul a fost și va continua să fie perfect".

Știu că mă urâți pentru că nu am scris finalul happy la care toți ați visat dar...

Voi face și volumul 2

Deci nu e ăsta finalul oficial așa că vă rog frumos să mă înjurați cu mici limite :))
Nu știu când voi publica al doilea volum, dar voi publica aici un anunț când voi face asta.
Bye ❤