Perfect || Lutteo

5 - Iubirea nu moare

Timpul vindecă orice rană. Și deși pare greu, el te ajută să uiți anumite persoane.
Dar în viitor, trecutul tot ajunge la tine și retrezește emoțiile de atunci.

Au trecut 6 ani de când Luna și Matteo au luat-o pe căi diferite. În ciuda așteptărilor, au supraviețuit unul fără celălalt. Au reușit să se uite reciproc și și-au continuat viețile.

Acum aveau amândoi 13 ani, nici nu se mai țineau minte unul pe celălalt cum arătau.

În tot acest timp, Matteo a crescut. A ajuns un băiat destul de responsabil pentru vârsta lui, inteligent și cu aceiași ochi căprui intenși.

În aceste momente, el se bucura de ultimele zile de vacanță. Urma să înceapă clasa a șaptea și savura ultimele clipe de libertate alături de prietenul lui cel mai bun, Gaston.

Între timp, Luna devenise de 100 de ori mai frumoasă decât era acum 6 ani. Dar avea aceeași personalitate, de care oricine se atașa, iar ochii ei verzi erau mai strălucitori ca oricând.

Tocmai ce aflase că părinții ei voiau să o transfere la o altă școală. Cea în care voia să meargă când urma să intre în clasa​ întâi. Era bucuroasă că nu trebuia să mai stea la acea școală cu program prelungit, dar totuși îi era greu să accepte faptul că urma să-și părăsească prietenii.

Stând întinsă în pat, trecutul a început să-i invadeze gândurile. Își aminti când a fost anunțată că trebuia să meargă la acea școală cu program prelungit. Și fără să vrea și-l aminti pe Matteo. Nu mai știa exact cum arăta, dar ținea minte încă acei ochi care îi transmiteau emoții.

Acel băiat a fost special pentru ea, încă își aducea aminte că de la el a primit acel ursuleț de pluș.

Se ridică din pat și se îndreptă spre dulap de unde scosese tocmai din capătul lui, acel obiect încărcat de amintiri.

Reușise să-l uite, dar acum toate acele momente în compania lui, i-au trezit din nou mii de emoții.

Matteo încă trăia undeva în inima ei, avea nevoie doar de ceva care să-i arate că el e acolo. Ceva care să-i arate că iubirea nu moare.