Perfect || Lutteo

2 - Stai cu mine

Dragostea este imprevizibilă, dar este și cel mai frumos sentiment din întreaga lume.
E uimitor cum o simplă privire ce te fixează sau o simplă mâna ce te atinge îți poate da fiori. Ce e cu adevărat minunat e că ea nu are vârstă. Când nu te aștepți apare o persoană.
O persoană care își face loc în inima ta fără să vrei...

Matteo nu știa ce se întâmplă cu el. Ochii verzui ai Lunei l-au hipnotizat complet.

--- Ce faci tu aici singură? --- a întrebat-o Matteo privind-o.

--- Uneori mai vin aici. Îmi place să stau în topogan. Tu?

--- Păi eu voiam să mă joc dar niciunul dintre prietenii mei nu e aici. Cred că mai bine aș pleca.

--- Hei! --- a zis Luna prinzându-l de mână --- Putem fi prieteni, nu pleca --- zâmbetul ei îl făcea pe Matteo să se simtă și mai atașat de ea --- Stai cu mine.

Luna se așeză jos, într-un colț, ținând încă ursulețul în brațe, iar Matteo se așeză lângă ea.

--- Ai un ursuleț foarte drăguț --- a zis Matteo privind-o.

--- Oh... Nu e al meu. E al prietenei mele, Nina. Dar mi l-a lăsat mie ieri. Azi va trebui să i-l dau. Eu momentan nu am niciunul. Am o grămadă de jucării, dar absolut niciun ursuleț.

Matteo își uni mâna cu a Lunei.

--- Vrei să ne întâlnim și mâine aici? --- a întrebat-o.

--- Tot aici? Să fim singuri?

--- Da, vrei?

Luna încuviință dând din cap și zâmbind. Inima lui Matteo bătea de fericire când vedea acel zâmbet.

*

Mai târziu, Matteo stătea în camera sa. Se așeză pe pat și scosese de sub pernă un ursuleț de pluș. Era primul lui ursuleț și avea o valoare imensă pentru el. Dar acum Luna era mult mai importantă. Voia doar să-i arate că ține la ea.