Perfect || Lutteo

14 - Inima frântă

--- Ajung acasă imediat, mamă. Sunt pe drum --- Luna iși flutura mâinile frustrată, vorbind la telefon.

Matteo era mereu prezent în mintea ei, oricât de mult se străduia ea să-l scoată. De aceea recurgea la orice metodă pentru a-și orienta gândul în altă direcție.

Fusese la o plimbare cu prietenele ei, dar deși era lângă ele fizic, cu mintea era în altă parte: la Matteo. Acum această conversație telefonică pe care o avea cu mama ei, o făcea să uite de el pentru câteva clipe.

--- Deci în cel mult un sfert de oră sunt acasă --- continua să gesticuleze cu mâinile --- Bine, vorbim când ajung, mamă. Te iubesc!

Se opri în loc pentru a încheia conversația. Imediat auzi un zgomot în spatele ei.

Își băgă telefonul în buzunar și oftă privind spre cer.

--- Nu mă mai urmări! --- strigă pe un ton autoritar.

Se întoarse spre persoana din spatele ei, săgetând-o cu privirea.

--- Matteo, de ce nu mă lași?

--- Pentru că tot încerc să vorbesc cu tine, iar tu mă eviți.

--- Păi, știi... Aș vorbi cu tine. Dar mi-e teamă că dacă va veni o perioadă în care nu vom putea să ne întâlnim, vei crede că vreau să-ți rup inima și mă vei urî și pe mine și pe celelalte fete --- sarcasmul din vocea ei îl rănea și mai mult pe Matteo.

--- Luna, știu. Am reacționat în mod greșit față de tine și de situația noastră. Dar acum mi-am dat seama de asta și vreau să-mi repar greșeala.

--- Cam târziu...

--- Nu, niciodată nu e târziu pentru a-i demonstra unei persoane că o iubești.

--- Matteo... Avem 13 ani, știi?

--- 13 e un simplu număr. Deși suntem copii, eu am sentimente pentru tine. Am avut de când eram mici și știu că și tu la fel --- Matteo o luase pe Luna de mâini.

--- Te înșeli --- Luna își retrase mâinile --- Recunosc că și eu simțeam ceva special în preajma ta la vârsta aceea. Și de-a lungul timpului, acel ceva a continuat să existe în mine. Însă în momentul în care mi-ai spus tot ce mi-ai spus, asta s-a dus.

--- Am greșit! Nu ai idee cât regret asta! Te rog, iartă-mă!

--- Și eu te rog să mă lași!

Luna a vrut să plece, dar Matteo a prins-o de mână.

--- Te iubesc! --- i-a spus cu sinceritate în glas. Luna a râs ironic.

--- Cum poți să-mi spui asta, Matteo, dacă tu nu știi ce e iubirea?

Astea au fost ultimele ei cuvinte înainte să plece. Matteo a urmărit-o cu privirea în continuare, afectat de cuvintele ei. Acum învățase și el ce înseamnă cu adevărat să ai inima frântă.