𝐥𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐲𝐨𝐨𝐧𝐠𝐬

16

CAPITOLUL ȘAIPSPREZECE

Yoongi își deschisese ochii larg și rapid când simți ceva moale presându-i buzele, dar simțindu-se încă obosit nu știu ce era. Nu dormise prea bine, din nou, dar macar adormise de data asta. Pacat ca somnul lui fusese intrerupt, dar meritase când îl vazu pe Jimin grăbindu-se sa plece. Își dădu seama ce tocmai se întâmplase și zambi.

"— Jimin.." îi sopti numele, dar zâmbetul i se marii când îl vazu pe Jimin stand pe loc cu spatele arcuit și mâna pe clanța. Îngheța la cuvintele sale, dar după ceva timp îl vazu cum se întoarse roșu in obraji și continuând sa stea tăcut. Nu stia ce sa spună, ci doar se uita in jos, la podea.

Ochii traversara podeaua din camera lui Yoongi, dar observa ceva sub pat, având un sentiment de deja vu. Stia deja ca asta se întâmplase și cu suzeta, dar de data asta avea sa primească răspunsuri rapid, fără sa aștepte. Trebuia sa aibă încredere in blond, mai ales ca in ultima vreme, era un gentleman și mereu îl făcea sa rada, chiar dacă observa ca uneori era deranjat de ceva.

Se apropie de pat, ignorand faptul ca privirea lui Yoongi îi ardea corpul. Apuca obiectul ce-i atrase atenția și când îl avusese in maini zambi fals. Era un ursuleț de un albastru pla, mic, cu o mică zgarda și o tăietura din care ieșea puțin puf alb. Își dădu seama ca îl chema 'benjamin' după zgarda verde, gravata cu numele de tinichea. Nu mai stia ce sa creadă, dar când sa isi ridice privirea, cel mare smulese plusul din mâna sa, iar Jimin rămăsese puțin șocat, dar își reveni.

"— Ugh, scuze, nu suport ca cineva sa-mi atingă lucrurile, chiar dacă este cineva me care-l cunosc sau este doar o persoana apropiată." vorbi cu fata in urs, având obrajii colorați in roz strângând obiectul la gât și evitând contactul vizual cu Jimin. Cel mic se așeza pe pat lângă el, acum amândoi stand in fund pe patul moale, blocați intr-o liniște ciudata și destul de inconfortabila.

"— Crezi ca se schimba ceva dacă nu-mi spuneai?" cel mic întreba dintr-o data, acum Yoongi ridicându-și capul și făcând contact vizual. Se uita comfuz la cel mic și îmbrățișă mai tare urusuletul. Stia ca ceva nu era bine și stia ca o sa vina discuția asta. Tot nu avea încredere in el și asta chiar putea fi o minciuna buna, putand sa scăpe de multe lucruri, dar faptul ca nu era o minciuna îl frusta. Nici nu stia cum sa o dovedească dacă avea sa o facă, și spera ca Jimin sa nu ceara asta.

"— Spun doar ca, uneori ma gândești dacă tu chiar vorbești serios sau nu. Știu ca nu ai cum sa mi-o dovedești, dar tin foarte bine minte ca ai spus intr-o conversație ca nu sunt singurul căruia i-ai spus și nu încerca sa negi asta, bine? Poate dacă l-as cunoaște și mi-ar spune ca așa e, as crede. Dar pe de alta parte, ma gândesc ca dacă nu ai vrut sa-mi spui despre el sau ea, nu ar trebuii sa ma bag. Doar ca..." lua o pauza scurta, dar dramatica, pentru a inspira mai mult aer, vorbind neîntrerupt. "- vreau sa știu ca pot avea încredere totala in tine." termina de vorbit și se apropie de Yoongi care nu scotea un sunet, și nu schița nicio expresie.

Cel mare nu stia cum sa raspuda la asta și doar privi podeaua, stragând plusul la piept. Nu de ce o făcea in fata lui, dar poate asta îi arata ca nu minte? Stia ca toată chestia asta era complicata și el nu stia cum sa o explice, dar spera ca dacă va încerca, cel mic va înțelege. Avea nevoie de încrederea lui Jimin, și nu putea lasă așa ceva sa le distrugă relația de prietenie.

"— Mai tii minte când te-am găsit plângând in coltul camerei tale? N-ai vrut sa-mi spui și m-am prefăcut ca niciodată nu s-a întâmplat. Tu de ce nu poti sa faci la fel? E greu de explicat și faptul ca nici nu știu sa o explic este și mai rău. Nu e in little space normal. Pot face ce vreau, când vreau, și plus, dacă erai mai atent la discuțiile mele cu băieți, puteai sa înțelegi ca și Jungkook și Taehyung sunt in aceeași situație, dar Taehyung e mult mai normal..-" își ridica privirea și se uita la Jimin. "- mai copilăros și vreau doar sa stii ca eu nu mint persoanele care-mi sunt dragi ok?" termina de vorbind și cel mic doar dădu din cap. Deci acum era le cont propriu sa afle ce era atât de 'special și mai necopilaros little space'.

"— Ok ugh, vrei sa vedem un film?" decisese Jimin sa spună după o liniște ciudata și de lunga durata. Yoongi zambi și se ridica din pat, aranjand ursul sub pătura, cu capul pe perna. Jimin nu s-a putut abține din a ranji la gestul adorabil făcut de cel mare. Îi lua mâna intr-a zi iesi din camera, îndreptându-se spre living ai așezându-se pe canapea. Yoongi roșii când simți degetele sale lungi printre cele fine și mici ale lui Jimin. Spre norocul lor, un film abia începuse, și era chiar destul de interesant. Actrița preferata a amândurora juca in el și asta era și mai bine. Fiind deja destul de târziu, ambii adormita le la final, ceea ce sigur îi întristara a doua zi, având in vedere ca finalul e cel mai împortant intr-un film nu?

Orice poveste are un final și nu poate dura pana la nesfârșit. Jimin se trezi instant când simți o mâna de a celui mare in jurul taliei sale, cealaltă mâna fiind încă intr-a zi. Trebuia sa vorbească cu Jungkook, sau cu Taehyung care oricum îi datora câteva cuvinte despre gura lui mare. Vorbitul cu Jungkook nu putea fi așa de rău, adică era doar un mucos ce trebuia pus la punct după pararea lui. Iesi ușor din strânsoarea celui mare, reușind sa nu-l trezeasca și puse un cearceaf peste el, strigând televizorul. Se încalță și pleca la el acasă, uneori era mai relaxant când te plimbai seara, adică cina ar fi afara la ora patru dimineața?

#1063 de cuvinte