01

2.3K 242 8
                                    

CAPITOLUL UNU

Băiatul cu parul de liliac era la munca, astăzi trebuia sa termine mai târziu ca de obicei având foarte multe cazuri nerezolvate, mai ales ca trebuia sa i le facă și pe ale colegului sau de apartament, Yoongi

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.





Băiatul cu parul de liliac era la munca, astăzi trebuia sa termine mai târziu ca de obicei având foarte multe cazuri nerezolvate, mai ales ca trebuia sa i le facă și pe ale colegului sau de apartament, Yoongi. Ura sa stea peste program când se putea relaxa mâncând o cutie de înghețată și uitându-se la un serial de comedie ce putea sa-i îmbunătățească ziua, dar trebuia sa le facă, oricum pentru o săptămâna el scapa de munca. Era un băiat muncitor și trebuia sa termine, chiar dacă se întoarcea târziu acasă a doua zi scapa de atâtea cazuri de obicei, dar cum era duminica și nu avusese liber, trebuia sa le termine pe toate mai ales ca tot veneau. Toată săptămâna fusese rândul lui Jimin sa se ducă la munca și de abia aștepta ca el sa poată sa stea acasă in locul lui Yoongi.

După alte câteva ore, ceasul indica ora la care trebuia sa doarmă buștean. Era trei dimineața și el mai avea încă un caz de citit și confirmat sau de aruncat in dosarul cu lucruri banale și neinteresante. Citi toată fisa care era destul de scurta și o puse in sertarul biroului. Își scrise un bilețel ce și-l lasă pe birou in care spunea ca ultima plangere era una scurtă și plictisitorare, dar nu mai statu sa-l pună in dosarul respectiv. Oamenii ăștia divorțează de 100 de ori și tot de atâtea ori se împăca. Le-ar trebuii o amenda. Își curată puțin prin birou in timp ce casca necontrolabil. Atâtea foi văzuse astăzi încât și pereți gri deveniseră de culoare alba. Își trecu limba peste buze și smulse geaca din cuier. Pleca rapid din clădire urcând in mașina și pornind-o. Avea sa fie un drum greu, având in vedere faptul ca pleoapele îi cădeau. Dacă nu lucra acum nu era obosit. Era adult, putea sta pana târziu, dar când era așa de plictisitor, adormeai de când incepeai. Partea proasta era ca trebuia sa se oprească la un ABC non-stop pentru a lua ceva de mâncare, fiind sigur ca amicul sau nu luase nimic.

In cealalta parte, Yoongi stătea acasă pe canapeua din sufragerie mâncând cipsuri și uitându-se plictisit la televizor, bucurându-se de timpul rămas liber numai pentru el. Saptmana lui Jimin se termina și mâine el trebuia sa meargă la serviciu o săptămâna, ceea ce va fii foarte obositor, dar sigur Jimin se bucura ca se terminase. In frigider nu mai era absolut nimic, iar punga de cipsuri din mâna lui era singura hrana din casa. La cum îl știe pe Jimin, acum caută un ABC non-stop de unde sa cumpere alimente datorită faptului ca mâine nu va mai avea chef sa ia de mâncare.

Decise sa închidă televizorul vazand ca e ora patru dimineața, și cum nu avea somn decise sa facă curat, macar așa Jimin nu se va mai plange ca nu face nimic in casa asta. Pe la ora cinci dimineața când termina de făcut curat, voia sa se ducă la culcare știind ca mâine începe chinul, dar din nefericire un bătut în ușa se auzi, iar băiatul trasării la auzirea ușii făcând contact cu peretele, pe el fiind un cuier ce mai avea puțin și cădea. Jimin se întoarse acasă cu mii de sacoșe în mâin, exact cum se aștepta. Blondul se îndrepta leneș spre el ca sa-l ajute si ca nu cumva sa-i facă morală ca nu a făcut-o, din nou. Trebuia sa-i demonstreze lui Jimin ca poate face multe, dar stia deja ca era un leneș. Spera doar ca nu va pleca din apartament daca continua tot așa.

"— Ai luat iarăși toata mâncarea de pe planetă? Vine o apocalipsă?" comenta Yoongi la uimitoarea greutate a tuturor pungilor. Mereu Jimin cumpara mai mult decât trebuia și chiar aprecia asta, dar nu trebuia sa știe ca îl apreciază pentru toate certurile pe câte î le face. Uneori are o fata așa de ciudata încât nici nu stii dacă o face ca o mâna grijuliu, sau se enervează de îi vine sa te bata. Nu se putea prinde.

"—Măcar eu îmi ridic fundul sa cumpăr mâncare ca sa nu murim amândoi de foame! Și nu iti dau dreptul sa comentezi acum cât sunt al dracului de obosit domnule Min! Noapte buna" se răsti Jimin la colegul său care îl privi indiferent continuând să care sacoșele pana in bucătărie. Jimin lasă sacoșele pe blat și pleca spre camera sa, voia doar sa dorma pana după-amiază și sa fie lăsat in pace.

"—  Ziceam și eu Jiminnie! Nu fi așa!" striga băiatul blond către liliachiu, frustrat ca trebuia sa scoată toate lucrurile din sacoșe și sa le pună la locul lor singur, dar își înțeleagă colegul și înțeleagă ca de fapt el însuși era cel nesimțit ce niciodată nu-i convenea nimic. Vazu ca Jimin trati usa camerei sale și chiar dacă și acum va fi nesimțit, o făcea pentru el. Se afla acum in fata uși băiatul și ciocănii. Nu adormea Jimin așa repede.

"— Du-te și fa duș Jiminnie! După poti sa dormi liniștit!" striga din nou Yoonhi, așa fel încât cel de pe partea cealaltă a uși sa audă.
Jimin roșii la apelativul folosit de Yoongi, zâmbind între-un colț al gurii. Nu stia de ce zâmbește sau roșește, dar își dădu o palma peste față pentru a-și reveni și procesa cuvintele lui Yoongi care plecase in camera sa trântind usa. Trebuia sa facă un duș neaparat, dar nu voia sa facă duș pentru ca-i spusese Yoongi, ci pentru ca el voia sa o facă.

"— Îmi lipsise..." șopti Jimin dar când își dădu seama ce spuse se înjură in minte. Era adevărat ca-i lipsise Yoongi, dar doar pentru ca nu mai avea la cine sa dea oricine. Îi plăcea când băiatul îl asculta, dar ura sa-i spună lui ce sa facă. Nu era prietenului lui Yoongi, doar se cunoșteau de mult și erau colegi de apartament. Nu vorbea prea des cu el, dar nici Yoongi nu încerca. Amândoi erau cu gândurile in alte părți încât uneori uitau ca stau in același apartament.

Jimin își lua niște haine noi și obosit se îndrepta spre baie. Poate ca îl va mai trezi un pic dușul ca după aceea sa doarmă buștean. Se spală cu gelul sau specific mirosului său de avocado și căpșuni si se clăti rapid. Iesi din dus rămânând in baie pentru a se imbraca, nu-i plăcea sa se schimbe in camera sau sa iasă cu prosopul in jurul taliei când putea foarte bine sa se schimbe in baie. Avea nevoie de intimitate și stia bine ca in camera sa nu exista așa ceva, având in vedere faptul ca vecini îl puteau vedea oricând, chiar dacă își trăgea frapeurile. Era exasperant și ura asta.

Iesi din baie îmbrăcat intr-un tricou larg cu dungi roșii și niște pantaloni tot roșii. Culoarea lui preferata era albastru, dar și roșu era o varianta foarte buna. Ambele formau culoarea pe care o purta parul sau și se bucura de asta. Dintr-o data i se facu sete și se îndrepta spre bucatarie pentru a-și lua o sticla cu apa dintr-un bax de sticle cu 500ml. Nu-i plăcea sa bea din pahar din moment ce trebuia sa-l spele și dacă nu-l spală bine se lăsau pete și era chiar enervant. Jimin era genul de persoana calda dacă te iubea, dar aprope tot îl enerva. Pe Yoongi îl plăcea ca un amic, și chiar dacă conversațiile lor erau scurte, le adora, dar problema era ca nu stia cum sa se exprime uneori.

Dupa ce bău jumătate din sticla de apa se putu insfarsit relaxa cu un somn bine meritat. Se îndrepta spree camera sa, dar se împiedica de o masa mică din sufragerie pe drum și cazu jos, ochii săi fiind ațintiți sub canapea din reflex deschizând-i. Văzu ceva într-o forma ciudată, fiind de un mov închis în partea de jos, iar transparentă cu urme de dinți sus. Nu se vedea bine, dar se vedea destul încât sa fie din ce in ce mai curios. Luă in mâna acel obiect și își dădu seama că ceva e în neregulă cu ceea ce găsise. Găsise o suzeta.

"— Ce dracu?" întreba Jimin pentru el însuși și se ridica de pe jos. O lua cu el in camera sa și se arunca sub cearceaf in pat, lasand obiectul micuț pe noptiera. Poate Yoongi stia ce se întâmpla, oricum îl ca întreba când va ajunge acasă mâine seara și sigur va ajunge mai devreme la cât a lucrat el. Nu conta ca soarele răsărise deja, Jimin adormi când își simți perna moale plină de pene, gândindu-se ca cineva va avea de dat explicații mâine.









#1476 de cuvinte

𝐥𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐲𝐨𝐨𝐧𝐠𝐬Where stories live. Discover now