𝐥𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐲𝐨𝐨𝐧𝐠𝐬

12

CAPITOLUL DOISPREZECE

După evenimentele de seara trecută, Jimin decisese sa se vopsească blond și sa-și schimbe stilul. Mai avusese acea culoare înainte și îi plăcea destul de mult, plus ca deja se plictisise de negru. Se uita in oglinda sa vada cum îi ieșise parul și chiar îi plăcea cum îi stătea chiar dacă încă nu se iscase. Zambi in oglinda din baie și incepu sa își curețe mizeria lăsată. Nu era chiar cel mai ordonat, mai ales când se vopsea. Murdarea tot și partea ciudata era ca tot el se enerva pentru asta, dar dacă făcea altcineva nu era așa de grav pentru ca îi spunea persoanei respective sa curețe si asta era, iar dacă mai existau pete sau orice alt fel de muradarie, îi făcea o observatie lunga si doar ranjea. Uneori îi pleacă sa domine chiar dacă era mai mic decât alți la vârsta, si asta doar pentru atitudinea si privirea lui. Se mândrea cu asta.

Cu Yoongi nu mai vorbise și nici nu avea de gând. Îi ignora toate vorbele, mesajele, apelurile, bătăile in usa pentru ca acum mai nou toată lumea aflase ca stătea cu fratele sau datorită lui Taehyung. Stia ca nu era bine sa-i spună unde sta, trebuia doar sa se întâlnească undeva pentru concert, dar cel mic fusese mai rapid prin telefon ca sa mai poată supună ceva. Dupa ce termina, se dusese in dormitorul sau pentru a-și usca parul și al mai face pufos. Iesi din camera, datorită nevoii sale mari de mâncare și sincer vorbind, nu mai măncase de la concert ce fusese fix cu o zi in urma. Era destul de normal pentru el, având in vedere ca trebuia și voia sa slăbească, dar acum chiar îi era foarte foame.

Intrase in bucatarie vrând sa-și pregătească ceva simplu și ușor, dar se oprise la intrarea in bucatarie. Namjoon, se afla acum picior peste picior pe un scaun fix de lângă usa, fiind plictisit, dar ridicându-și timid capul și zambi simplu când îl vazu pe Jimin, afișându-și si gropițele pe care acum, blondul, le adora. Chiar dacă rămăsese blocat in usa, Namjoon se ridica de pe scaunul lui și își trecu mâna prin fata ochilor sai, încercând sa-l readucă la realitate, desigur, și fiind curios de ce Jimin închisese.

"— Hey, ugh..." continua sa-și fluture mâna, gândindu-se și la ce ar trebuit sa spună. "— Ești bine?" îl întreba, iar Jimin tot nu-i raspunsese, și doar el însuși stia motivul. Îl ignora pe Namjoon și se îndrepta spre coșul cu fructe luând o banana și observa ca JiHyun nu era acum acasă, chiar dacă era ora doua-dimineața și el avusese chef sa se vopsească și sa mănânce. Mereu avusese probleme cu somnul, dar prefera sa țină asta pentru el iar acum se vedea ca pe Namjoon nu-l interesa.

"— De ce ma ignori?" mai întreba ceva, doar pentru a-l face pe cel mic sa se enerveze, apropiindu-se din ce in ce mai mult de blond care încerca sa ia ceva din dulapul de sus, la care avea nevoie de un scaun pentru ca era destul de înspate, iar el era destul de scund. Ura sa fie mai mic de înălțime decât Namjoon, Jungkook sau Taehyung și totuși și la vârsta nu suporta faptul ca Namjoon era mai mare, chiar dacă era doar un an.

Namjoon era foarte înalt fata de el, ajungând pana la gâtul sau și putand sa-și relaxeze capul pe pieptul lui din picioare. Avea parul gri și o voce mai groasa ca al lui ceea ce-l făcea mai atractiv. Își scutura capul, dar își ridica privirea spre brațul lui Namjoon ce apuca obiectul pe care el încerca sa-l ia.

"— Umm, multimesc dar nu aveam nevoie de ajutor și ca tot am început sa vorbim, ce cauți in casa mea?" tipa Jimin pentru a schimba atmosfera. Corpul sau începea sa o ia razna și avea nevoie sa își revină. Namjoon doar îl apuca de mâna și îl trase și mai aproape de el ajungând cu fata in pieptul lui. Purta o cămașă alba cu primi doi nasturi desfăcuți ce-i descopereau pielea alba, amestecată cu puțin caramel.

Blondul încerca sa se tragă din strângere, dar Namjoon își zdrobi buzele de ale celui mai mic. La început nu-i răspunse, dar când cel mare incepu sa meargă cu spatele ajungând in living, își pusese mânuțele sale mici pe un obraji lui adâncind sărutul, Namjoon strângând ceilalti obtaji, rânjind in sărut. Devenind din ce in ce mai pasional, intr-o secunda schimbara locurile in așa fel încât cel mare sa-l împingă pe Jimin in fotoliu, încă sărutându-se și luând guri mici de aer. Era întuneric, dar pe ici-colo erau câteva lampi sai lumânări parfumate ce le dădeau lumina. O usa trântită i opri uitându-se unul la altul. Jimin era deja destul de roșu, și tot ce facu fusese sa-i dea o palma celui cu par gri acum uitându-se la blondul din fata sa.

In trecut avusese o relație cu Namjoon, scurta și de care nimeni nu stia. O noapte, dar care îi crease sentimente și de atunci incepu sa se schimbe. Becul se aprinse ceea ce-l facu pe Jimin sa-și închidă ochii din instinct fiind iritat de lumina.

"— Asta era motivul pentru care nu răspundeai la telefon sau la mesaje? Motivul pentru care eu ma chinuiam sa dau de tine și tu nici nu răspundeai la usa? Ghinionul tău ca este doua dimineața și ai lăsat usa de la intrare deschisă"
Yoongi mormăi cu jumătate de gura, având fata rosie și pumni strânși. Încet incet lacrimile îi acaparara ochii, dar continua sa vorbească. "— Sunt dezamăgit, Jimin." striga printre suspine și dădu sa plece, dar Jimin îl opri.

"— Dacă pleci, vom încheia de tot relația asta și fiecare își va vedea de viața lui. Dar dacă rămâi, vom vorbim și vom lămuri tot, așa cum trebuia de la început."

ughh lucrurile poate se repara și eu am revenit din hiatus.

#1000 de cuvinte