𝐥𝐢𝐭𝐭𝐥𝐞 𝐲𝐨𝐨𝐧𝐠𝐬

03

CAPITOLUL TREI

Jimin se uitase in ochii lui Yoongi vazand seriozitatea, frica, dar și calmiditatea cu care voia sa arate ca frica nu îi trecea prin corp. Voia sa demonstreze ca nu-i era frica de ce spunea Jimin. Trebuia sa fie puternic și stia asta. Jimin observa cât de concertat era Yoongi pe podea, uitându-se in gol. Oare era prea târziu sa renunța din a vorbi despre suzeta? Adică poate ca Yoongi avea un motiv bun pentru care ascunsese asta, nu? Își lasă mâna in jos și lasă in urma sezuta care se afla in mâna lui Yoongi, poate era mai bine dacă nu se bagă, dar totuși blondul îi spusese ca și el trebuia sa vorbească cu el, poate despre același subiect, dar era prea târziu.

Se îndrepta spre bucatarie vrând sa spele vasele, dar le vazu deja spălate rămânând suprins? Oare Yoongi a făcut asta ca după aceea sa-mi spună ce se întâmpla ca un fel de..iertare? — gândi Jimin. Poate ca o făcuse pentru asta sau doar pentru ca voia sa ajute macar odată. Erau mai multe variante, iar cunoscându-l pe Yoongi care era un surprinzător, toate erau posibile și nu stia niciodată care era corecta.

Statu cu fata la cuptorul de microunde negru, bazându-și reflecția prin el, dar nu era singur. Simți doua brațe in jurul taliei sale și in mica reflecție îl vazu pe Yoongi. Simți o greutate peste umărul sau drept, greutatea fiind bărbia lui Yoongi ce-i dădu o îmbrățișare de la spate. Jimin se înroși, dar decise sa-i răspundă întorcându-se și Yoongi făcând marea gresala de as ridica bărbia de pe umărul baiatului, amândoi făcând mișcări bruște și atingându-și buzele puțin in coltul gurii. Îl îmbrățișă pe Yoongi și voise sa plece de acolo, fiind mai roșu, roz sau mov ca niciodată. Blondul nu stia ce emoție exprimau culorile de pe fata celui mic, dar spera sa fie de bine. Sincer, nici el nu era prea prejos. O mare mașina de pompieri roșie parca stropindu-i fata cu apa in mici micaturi de transpirație, asemănându-se și cu o mică roșie cherry.

"— Jimin..." îi soptise Yoongi numele uitandu-se in ochii sa-i și trăgându-l de mâna. Lui Jimin i se tăia respirația. Nu stia ce era cu el in momentul respectiv, dar era suprins de acțiunile lui Yoongi asupra lui. Niciodată nu se comportase cum o făcuse acum și era ceva surprinzător. Albatriul observa ca Yoongi avea înca suzeta in mâna și o strângea tare. Era curios dacă îi va spune sau nu, dar pisica curioasa moare prima, și stia ca asta era adevărat in unele momente.

"— Unde ai găsit-o?" vorbi din nou blondul, întrebând feceritor la obiectul mov și mâna sa pe care îl strângea in pumn și îi dădea drumul ca o jucărie anti-stres. Poate asta era un alt motiv pentru care o avea, dar asta nu era prea logic din moment ce își putea lua o jucărie anti-sters adevărat foarte ieftin. Îl trase pe Jimin de mâna pana pe un scaun din bucatarie, dispărând din fata microundelui unde cei doi își puteau vedea fetele fiind la o depărtare aparte. Blondul îi facu semn lui Jimin sa vorbească acesta inspira aer adânc in piept de parca voia sa își bage capul in apa.

"— Am găsit-o ieri seara când venisem de la dus, ma împiedicasem de măsuța mică dintre bucatarie și sufragerie căzând pe jos cu ochi aținti sub canapea si văzusem ceva ce strălucea, dar acum vreau doar sa-mi zici adevarul, Yoongi! Știu ca nu suntem apropiați, dar tin ma tine destul încât sa-mi pese de probleme pe care le ai!" spuse Jimin cu o sclipire in ochii și speranța in glasul lui slab. Avea emoții, și spera ca acestea sa dispară înainte ca blondul sa-si dea seama.

"— Uite Jimin, și eu tin la tine destul de mult încat sa îmi pese la de-l de mult de tine, dar sincer nu este așa de ușor de spus și sper ca vei înțelege. Este adevărat faptul ca noi doi mj vorbim des, sau...macat sa vorbim, dar sper ca vom omite acest moment și ca ne vom apropia unul de altul. Mi se pari un băiat se treaba si chiar dacă ne cunoastem de doi ani, niciunul dintre noi nu voiam sa fim prieten. Și nu e prea târziu, dar sper sa înțeleg ca iti voi spune la un moment dat. Dacă vei mai găsi ceva iti voi spune, dar pe moment...noapte buna Jimin!" spuse simplu Yoongi, adăugând un zâmbet și sărutându-i fruntea lui Jimin și dand sa se ridice.

"— Stai, Yoongi!" exclama Jimin apucandu-l pe Yoongi de încheietura. Blondul doar îl privi indiferent, dar și cu o sclipire in ochii sai nergri.  Voia sa-i spună blondului ce credea de fapt ca se întâmpla, dar nu voia sa-l streseze cu chestia asta. Spera doar ca nu se va supăra dacă îi va spune lucrul acela sau îl va lua peste picior. In situația asta se putea întâmpla, mai ales ca fusese prima oară când Yoongi vorbise cu el atât de mult și atât de frumos. Nu voia sa-l piardă mai ales ca-i propusese sa fie prieten cu el, voia sa vorbească mai mult cu el. Se bucura, într-adevăr, dar revenind la situație, Jimin îi dădu drumul la mâna și trase din nou aer in piept. Ii era frica, dar era adult și trebuia sa-i spună ce crede el. Să-și exprime opinia.

"— Yoongi ai copii?" zise rapid albatriul așteptându-i reacția celui din fata sa. Acesta incepu se rada cu lacrimi de parca spusese cea mai amuzanta gluma de pe glob sau de parca îi căzuse cupa de înghețată abia plătită și neapucând sa guste macar un pic. Yoongi se apleca îl îmbrățișă pe Jimin încâ râzând și luându-l stil mireasa ducându-l in dormitorul sau. Era trecut de douăsprezece noaptea și Jimin trebuia sa doarmă având in vedere săptămâna pe care o avusese.

"— Tot ce trebuie sa stii este ca numai copii mai lipsesc din viața mea! N-am copii dacă n-am nici macar o prietena și sigur nu stau sa adopt copii acum. Noapte buna Jimin. Vorbim mâine dimineața!" răspunse Yoongi și începu sa râdă, investindu-și colegul de apartament cu un cearceaf albastru, in casa fiind destul de cald. Jimin se gândi puțin înalte sa adoarmă la toate cele întâmplate azi, dar acum era mult prea obosit ca sa mai proceseze. Mâine dimineața voia sa meargă sa alerge așa ca își pusese alarma sa sune la ora respectiva și adormii la scurt timp.

#1119 de cuvinte