Epilog

359 37 7
                                    

Adevărul e că totul s-a sfârşit brusc. Că trebuia să fie mai multă muncă, mai multă trudă, dar a fost de-ajuns. Mult prea mult pentru doi adolescenţi care au devenit victimele şi supravieţuitorii unei lumi crude, unde fiecare răscoală duce sper un război şi fiecare război lasă o rană adâncă.

Poate că nu aşa v-aţi imaginat totul, poate că nu acesta era sfârşitul lor, dar ei au reuşit să depăşească frică, să iasă din întuneric şi să încerce să schimbe lumea. Uneori, chiar şi gândirea are unele limite. Acestea au fost limitele lor. Tot ce au făcut, au făcut pentru ei; pentru a fii fericiţi, pentru a trăi mai departe şi pentru a..ei bine, a ajuta omenirea.

Au fost duşi la FBI, au suportat un control strict al medicilor, au fost duşi la psiholog în cazul în care unul dintre ei ar fi putut să rămână cu traume sau alte probleme şi au rămas sub supraveghere până când totul în oraşe a revenit la normal. Şi a durat luni, aproape un an că totul să fie reconstruit şi oamenii să fie puşi din nou pe picioare.

Apoi au fost lăsaţi să plece, să-şi găsească din nou o casă şi să-şi reconstruiască vieţile. Fără arme, fără responsabilitatea omenirii pe umerii lor. Au rearanjat casa lui Hope, Harry s-a mutat acolo şi Gemma, săraca Gemma a rămas în spital până s-a  recuperat complet. Nu a fost o problemă atât de mare pentru că ei au fost ocupaţi cu redecoratul, mutatul lucrurilor şi căutatul unui loc de muncă. Însă aveau mereu timp să treacă câteva ore pe la ea. Apoi s-au înţeles că e mai bine să rămână şi ea alături de cei doi eroi, pentru siguranţă şi linişte sufletească.

Cadavrele părinţilor lor au fost găsite şi ele pe lângă alte sute şi înmormântate aşa cum se cuvinte. Au reuşit să treacă şi peste asta, să uite câtuşi de puţin ce s-a întâmplat, dar statuia lor din centrul oraşului le reamintea de fiecare dată. Le-au fost dăruiţi bani şi alte cadouri în semn de mulţumire şi au rămas în memoria tuturor drept nişte eroi.

S-au purtat normal şi niciodată nu s-au mai plâns de ce avea pentru că-l puteau pierde în orice moment. S-au iubit, s-au logodit, căsătorit şi au dat naştere unui băieţel minunat pe nume Daniel. Şi-au trăit viaţa ca oricare alt om şi s-au bucurat de tot ce aveau.

Niciodată nu ştii, ce are viaţa rezervată pentru tine. Nu renunţa niciodată. Viața îți oferă multe, dacă știi să le accepți.

____________________________

► Îmi pare rău dacă nu ăsta e sfârșitul la care v-ați așteptat. Vă mulțumesc pentru susținere și pentru că ați citit povestea. Pupici :o3

Sweet and Dangerous | H.S. | ✔Where stories live. Discover now