Sweet and Dangerous | H.S. | ✔

Capitolul 8

Criminalul a fost prins şi băgat într-o cămaşă de forţa înainte să conştientizeze că maşina în care se afla zbura spre închisoarea de maximă securitate. Familia Sarger a fost ajutată să cureţe dezastrul, iar Hope a fost trimisă cu Harry şi domnul Twist acasă la ei. Soţilor Sarger le era teamă să o ţină aici în caz că ar fi fost din nou asaltaţi fără motiv. Harry a fost felicitat pentru curajul sau însă nu i-a dat dumul mâinii lui Hope nici o clipă. Anne a rămas pentru a ajuta şi Robin va face acelaşi lucru după ce îi va lăsa pe cei doi acasă. Porneşte sistemul de alarmă şi îi încuie pe înăuntru după ce se asigura că Gemma va rămâne la prietenul ei în seara asta. Porneşte apoi spre casă cu pricina făcându-se folositor.

Harry o conduce pe Hope pe holul lung, urcând scările din lemn până la etaj traversând un alt hol viu colorat şi plin de poze de familie; deschide uşa camerei sale şi aprinde lumina lăsând-o pe Hope să analizeze încăperea de culoare albastru deschis, cu un pat ce părea de doi în mijlocul feţei peretelui din dreapta, biroul în stânga lui ce avea privire la curtea din spate prin cele două ferestre mari. Deasupra biroului erau montate pe perete câteva rafturi cu cărţi şi câteva trofee. Dulapul se afla lipit de peretele din fata patului, câteva haltere mici ascunzându-se lângă spaţiul de lângă el şi celălalt perete. Colţul din dreapta camerei ar fi fost gol dacă nu îl ocupa un sac de box negru ce atârna de tavan.

- Ţi-e foame? Vrei să îţi aduc ceva de la bucătărie? Harry îi prinse faţa lui Hope între mâinile sale mari şi o privii blând

- Stai cu mine..

Cuvintele au ieşit încet şi temător, iar Harry a luat-o strâns în braţe simţind cum braţele ei mici în înconjoară din nou talia şi capul ei se ascunde în pieptul lui prin cămaşa. A mângâiat-o uşor pe spate şoptindu-i că va fi lângă ea şi nimic rău nu se va întâmplă. Hope era încă speriată de la ultimele incidente întâmplate într-o singură oră, îi era frică de omul acela şi i-a fost frică şi de răul pe care i l-ar fi putut provoca lui Harry. Pe de altă parte era fericită pentru curajul şi puterea lui. Se simţea mai în siguranţă în braţele lui şi deşi era puţin ciudat, nu ar fi îndrăznit să-i dea drumul.

- Îţi caut câteva haine şi apoi ne putem pune în pat. Pot să caut un film ca să nu ne mai gândim la asta, bine?

Hope a aprobat încet din cap şi dându-i drumul, Harry a plasat un sărut pe fruntea ei înainte să se îndrepte spre dulap şi să cotrobăie prin el. A scos unul din tricourile lui mov cu care dormea şi o pereche de pantaloni de trening gri înmânându-le fetei. S-a apropiat de birou pornind laptopul negru şi căutând un film.

Hope a păşit spre pat, a lăsat hainele acolo şi s-a întors cu spatele desfăcând nasturii cămăşii şi cureaua din talie. A îndepărtat-o repede şi lăsându-şi sutienul negru pe ea, a tras tricoul peste cap. Şi-a dat şi blugii jos, aşezându-se în fund pe pat pentru că Harry să nu cumva să se întoarcă şi să-i vadă lenjeria tot de culoare neagră. Însă el o privea de când şi-a dat cămaşa jos în reflexia ecranului. Site-ul unde aştepta să se încarce filmul avea fondul negru şi spatele lui Hope, precum şi lenjeria, îl încântau pe Harry. Îşi putea simţi boxerii umflându-se încet.

A renunţat să o mai privească când îşi împătura hainele şi şi-a scos şi el cămaşa căutând în dulap după ce a tras draperiile. Ea îl privea din pat şi a fost surprinsă să descopere tatuajele de pe braţul său. Ştia că are, a observat pe încheietura mâinilor şi pe antebraţ, dar nu credea că sunt atâtea.

- Ai mai multe? Harry s-a întors odată ce cuvintele ei i-au părăsit gura

- Da, a scos un tricou şi s-a apropiat de ea

Fata îi inspecta atentă toate tatuajele de pe piept şi braţe şi fără să-şi dea seama, trecea cu degetele peste fiecare. Harry stătea la marginea patului şi o privea zâmbind, nu ar fi crezut că ea l-ar fi putut atinge din nou. Când Hope s-a ridicat în genunchi în pat, Harry simţea cum boxerii deveneau insuportabil de strâmţi, atingerile ei îl excitau mai mult decât trebuia. Şi-a oprit mâinile pe pieptul lui privindu-l, un micuţ spaţiu formându-se între buzele ei în timp ce creţul îşi conectă ochii cu ai ei. Era atât de albaştri şi minunaţi, ar fi vrut să citească tot ce se ascunde în ei, să înlăture orice durere ce i-ar fi chinuit până la lacrimi. Şi ochii lui erau minunaţi, un verde de smarald ce o încânta pe Hope, pur şi simplu o fermecau acum.