Sweet and Dangerous | H.S. | ✔

Prolog

,, - Ai nevoie de ajutor dragă.

- Cred că ar trebui să vorbeşti cu cineva specializat în asta. Vrem doar să te ajutăm scumpo.

- Ascult-o şi pe mama ta, Hope. Îţi vrem doar binele.

- Dar voi nici măcar nu înţelegeţi. Voi nu o să înţelegeţi. Nimeni nu o să o facă vreodată..''

Chiar cred că pot să mă ajute? Ei chiar vor să mă ajute? Sunt importantă pentru ei? Însemn ceva? Mi-au arătat de atâtea ori că nu sunt bună de nimic, că sunt doar un obiect pentru ei şi oricât aş încerca, oricât bine aş vrea să fac, rămân aceaşi persoană nedemnă şi josnică. Ei mă fac josnică. Mă fac să cad şi de fiecare dată când încerc să mă ridic, ei mă aruncă înapoi. Pentru că ei vor să mă distrugă. Ei..

- Hope, mă asculţi?

- Poftim?..

Harry vorbea de aproape zece minute şi ea era cu capul în altă parte. Gândul îi era dominat de toate aceste întrebări la care încerca să-şi răspundă. A întrerupt-o.

Cine sunt aceste două persoane?

Ea, e Hope. O fată simplă ce a terminat liceul, cu părul blond curgându-i mai jos de umeri şi cu ochii mai degrabă turcoaz ce încearcă să meargă mai departe; încearcă să-şi reconstruiască viaţa în urmă.. unor incidente.

Harry, e... Harry. El vrea să o ajute, să o facă să răspundă din nou normal, să o ridice din ce o aruncă alţii. Buclele maronii, ochii verzui şi personalitatea aparte o fac pe Hope să capete o oarecare încredere.

Unde sunt?

Cei doi se află la psiholog, sau mai degrabă, într-un cabinet al unui psiholog. Cabinetul tatălui lui Harry ce îşi lasă fiul să preia treaba cu unul din pacienţii lui. Hope îşi aduce aminte cum l-a cunoscut pe acest băiat creţ şi înalt. Îşi aduce aminte că l-a cunoscut chiar pe canapeaua unde stau acum, la aceaşi distanţă de o persoană între ei..