Sweet and Dangerous | H.S. | ✔

Capitolul 12

Imaginile se derulau iar şi iar în capul lui Harry. Totul a fost prea repede, prea mult pentru mintea lui. Modul în care glonţul i s-a infiltrat între gât şi umăr, cum acel bărbat nu a avut nici măcar un resentiment în timp ce apasă trăgaciul...Şi felul în care a spus că a vrut doar să îi salute pe locuitorii Londrei, era ceva patetic pentru băiatul nostru creţ.

Simţea cum sângele clocoteşte în el, venele se umflă şi capul mai are puţin şi explodează. Lacrimile se scurgeau încet pe obrajii lui roşii de furie şi dacă mai rămânea aşa ceva timp, putea să-şi usuce hainele pe el.

Hope încercă panicată să-i mângâie maxilarul încordat. Îşi imagina cum dinţii lui s-ar putea distruge într-o secundă dacă ar mai continua. Era atât de încordat, corpul lui nu mai era moale, îi era frică de decizia pe care ar putea-o lua.

Însă lui Harry nu îi pasă. A respins-o. A urcat apăsat şi repede scările şi s-a închis într-o cameră. În mod normal, Hope ar fi rămas afectată de gestul lui, gândindu-se ce a greşit cât încerca să nu plângă. Dar nu, a urcat încercând să ţină pasul cu el însă uşa s-a închis aproape atingându-i nasul. Dacă ar fi rămas acolo l-ar fi pierdut aşa cum a făcut cu ceilalţi. Ignorând-o, ea îi lăsă în pace şi ei nu se mai întorceau niciodată.

' Nu mai controla atâta lucrurile şi lasă să fie. '

Conştiinţa ei încerca să o tachineze, dar nu va mai face aceeaşi greşeală. Nu din nou. Ea se schimbă. Şi Harry e prima persoană care merită sprijinul ei acum. Tocmai şi-a privit sora murind; nu e ceva uşor de înghiţit. Trebuie să analizeze vestea, imaginea, modul.. E greu, ştie că e, părinţii ei probabil au păţit la fel.

Ceva în interiorul lui Hope era foarte rece în legătură cu asta, e ceva la care nu dădea importanta. Normal, îi iubea, erau părinţii ei, i-au dat viaţă, dar...Dar ceva bloca sentimentul de tristeţe, melancolia aceea din nou. Ei au supărat-o foarte mult, mereu erau plecaţi, nu aveau timp suficient pentru ea şi ea ştia că fac asta pentru bani şi pentru un trai mai bun. Însă relaţia lor s-a răcit şi toţi trei ştiau asta. Poate asta e motivul pentru care ea nu avea nici un resentiment.

Acum era îngrijorat pentru Harry care din câte observă, se închise în sală. Uşa era blocată şi ţinându-şi respiraţia pentru a auzi ce se întâmplă, a recunoscut sunetele făcute de sacul de box din apropierea peretelui despărţitor când făcea contact cu părţile corpului trimise spre el cu putere. Putea auzi răcnete, lovituri puternice în diferite obiecte şi la final..o ultimă lovitură şi multe hohote înăbuşite.

De partea cealaltă Harry încercă să-şi descarce furia pe orice din sală în speranţa că se va liniştii. O ultimă lovitură şi căzuse sfâşiat de durere lângă un perete, dând drumul lacrimilor şi a hohotelor lui groase.

Nu era posibil, nu i se putea întâmpla asta. Începuse ziua atât de bine cu mesajele lui Hope şi acum nişte oameni dereglaţi mintal ataca Regatul Unit şi îi omoară familia? E un coşmar, un masacru! Sunt terorişti? Care e problema lor?! Ar fi trebuit să rămână în mizeria lor! Există oameni cu adevărat neajutoraţi şi sora lui era una dintre ei, nu pot face asta!

O să regrete. O să facă tot posibilul să-l găsească pe nemernic, o să-l facă să regrete că s-a trezit dimineaţa. Imediat ce face rost de nişte arme, îi mută masca aia de pe fata chinuindu-l că în Iad.

Hope vorbeşte încet, cu o oarecare strângere de inimă. Harry îşi ridică capul din mâini pentru a privi uşa ascultând:

- Harry?...p-poţi să mă laşi să intru?..

- Vreau să rămân singur.

Vocea îi era mai răguşită decât de obicei, fără căldura cu care reuşea să rostească cuvintele altă dată. Era rece şi plâns..

' Nu are nevoie de tine! Lasă-l în pace! Eşti aşa o durere de cap Hope! '

Conştiinţa ei încă o rănea şi încercă să nu o asculte. Nu, el nu are nevoie de ea acum pentru că lucrurile sunt mult prea complicate, are nevoie de spaţiu şi de puţin timp singur pentru a se gândi.

A coborât la bucătărie privind încăperea din tocul uşii. Sigur mâncarea nu era un mod prin care să ridici moralul cuiva după un deces, dar s-a hotărât să încerce. Clătitele americane erau o idee bună aşa că, de ce nu? Le făcea destul de des înainte.

O oră întreagă a muncit la ele aranjându-le chiar şi în farfurie şi topind o ciocolată pentru a lăsa să curgă peste ele substanţa dulceagă. În acest timp Harry a rămas închis în cameră gândindu-se; şi a ajuns la o concluzie.. una stabilită. O să-l omoare. O să găsească o cale şi o să distrugă toate aceste gunoaie. Universul nu are nevoie de aşa ceva. Oamenii nu merită asta; cel puţin nu toţi.

Când a coborât ochii îi erau roşii de la plâns, hainele îi erau tot ude şi părul puţin uscat dar dezordonat; şi nu în modul în care îl avea de obicei. A privit-o lung pe Hope apoi s-a aşezat la masă cu capul în mâini. Ea s-a apropiat lăsând farfuria cu clătite în faţa lui, s-a pus pe vine şi şi-a aşezat mâna pe genunchiul lui. Harry şi-a întors capul la gestul ei şi a păstrat contactul vizual.

- Hai să îţi căutăm nişte haine, bine? Sau vrei mai întâi să mănânci? vorbea cu duioşie, ca şi cum el ar fi fost un băieţel ce tocmai s-a julit după ce a căzut cu bicicleta

- Nişte haine ar fi bine..

Sună mai bine, dar nu destul de Harry. S-au ridicat amândoi şi Hope s-a ascuns în camera părinţilor ei. Încerca să găsească nişte haine bune de la tatăl ei însă nu ştia dacă nu vor fi prea largi pentru Harry. Aşa că i-a venit o idee. I-a purtat hainele, putea deduce ce mărime ar fi bună. Reţinând cât de largi erau, a pus tricourile şi pantalonii de trening pe lângă ea pentru a-şi da seama de diferenţe. Băiatul o privea din tocul uşii dându-şi seama de tehnică. A zâmbit scurt şi şi-a dras glasul.

- Testezi mărimile?

- Em..cam aşa.

Au zâmbit amândoi timizi şi într-un final a găsit ceva bun printre lucrurile tatălui ei. Harry a urcat cu ele la baie şi după ce a luat farfuria cu clătite, Hope s-a îndreptat spre camera ei. Se pare că Harry nu s-a obosit să închidă uşa..

Îi putea contura corpul din spatele sticlei aburite..Masiv, acoperit de tatuaje pe braţe, cele de pe piept fiind neobservabile acum. Era curios faptul că Harry s-ar fi putut împărţi în două; o parte a braţului era mult mai tatuată decât cealaltă accentuând faptul că acea parte putea fi partea lui întunecată.

Braţul aproape 'pur' a ieşit din cabina de dus pentru a prinde prosopul de pe suport înfăşurându-l în jurul taliei lui. Corpul ud a lui Harry a păşit pe gresia băii, mici bobite de apă scurgându-se pe el.

Îi putea vedea toţi muşchii lucraţi cine ştie de cât timp, aproape fiecare parte ce probabil nu o s-o mai vadă niciodată şi..o imagine cu un băiat sexy pentru care avea sentimente.

El a rânjit când a zărit-o pe Hope privindu-l concentrată de lângă pat. Se apropie şi dându-şi seama că se holbează, fata a tresărit înroşindu-se.

Menţine distanţa lipindu-şi spatele de perete, dar Harry continuă să se apropie până se lipeşte la rându-i la ea. Bobitele de apă îi udă hainele şi câteva dintre ele îi cad pe faţă din cauza părului lui. Se privesc în ochi, niciunul nu îndrăzneşte să rupă contactul. Respiraţiile devin mai accelerate şi nasurile lor se ating uşor înainte ca buzele lor să se preseze unele peste altele într-un sărut apăsat şi dulce. Se depărtează puţin dar revin în forţă şi continua războiul, mâinile mari ale baitului prinzându-i faţa lui Hope, ea aşezându-le pe ale sale pe umerii lui.

E o senzaţie plăcută, vrea mai mult, vor mai mult. Gurile lor se deschid şi limba lui Harry o găseşte imediat pe cea a lui Hope, ţinând un dans nebun pentru două minute. Totul e atât de fierbinte şi ar fi vrut să o ţină mai mult. Sângele se încălzeşte în ei, adrenalina se scurge, pasiunea vine însă dorinţa le ia respiraţia şi se opresc privindu-se puţin roşii în obraji.

Harry îi prinde mâna lui Hope şi i-o duce spre locul inimii lui. Bate repede, gălăgios, şi Hope face la fel cu mâna lui. Inimile lor parcă bat la unison şi nu-şi pot abţine zâmbetele. Harry o sărută pentru ultima dată înainte să se dezlipească de corpul ei.

- Merg să mă schimb. Doar dacă nu vrei să vi cu mine.

Îi face cu ochiul şi obrajii ei devin mai coloraţi, ambii păstrându-şi zâmbetul. Dispare mai apoi în baie strigând-o pe Hope după câteva minute.

- Crezi că ai vrea să mă usuci tu la păr? o priveşte în oglindă când ea apare în tocul uşii

- Mă laşi? zâmbetul ei s-a mărit şi vocea îi e plină de speranţă

- De ce nu? Pare drăguţ.

Fata a aprobat din cap căutând uscătorul şi trăgând covoraşul aproape de o priză. Harry s-a aşezat turceşte şi a lăsat totul în seama ei.

 _________

► Multumesc pentru voturi, apreciez că o faceţi pentru continuarea poveştii :o3 Nu o sa fiu rea încă, ne vedem la 6 voturi, pupixx >:D<