Sweet and Dangerous | H.S. | ✔

Capitolul 2

 După ce şedinţa s-a terminat, Hope a plecat acasă. Era deja opt seara şi deşi era vară, soarele apunea. Se întuneca puţin câte puţin lăsând străzile cu adolescenţii ce se pregăteau de o altă noapte prin cluburi.         

Hope mergea încet, privind totul în jurul ei. Chiar au ajutat-o mult toate aceste şedinţe cu Harry. El chiar încerca. Într-o lună el chiar a reuşit să o schimbe. Puţin, dar sigur. Gândul i-a fost distras când a simţit o mână pe umărul ei. S-a întors şi l-a văzut pe Ben.

Ben era fostul ei iubit. Băiatul blond din liceu, membru al echipei de fotbal, înalt, frumos, visul oricărei fete. A crezut că e totul, că relaţia lor o să dureze pe veci. S-a înşelat când el a făcut-o de ruşine în faţă a jumătate de liceu. Venise beat şi a început să îndruge o mulţime de prostii despre ei doi, cum ea nu a acceptat să se culce cu el, crezând că e prea devreme, cum se ţinea după el pentru bani şi pentru atenţie, lucruri pe care Hope nu ar fi crezut că i-ar fi putut fi adresate. A fost una din primele persoane ce au împins-o în anxietate şi melancolie, depresie, aşa cum credeau părinţii ei.

Chiar şi acum Ben era beat. Se citea în ochii lui tot alcoolul ce l-a îndesat pe gât.

- Cum e la psiholog micuţo? Te descurci bine cu creţul acela? imediat ce şi-a deschis gura, mirosul de băutură i-a dat încă un semn lui Hope

- Da, Harry mă ajută chiar foarte mult, ea a spus în timp ce îi dădea mâna întorcându-se să plece

- De câte ori te-a întins pe acel birou? a rostit el amuzat cât Hope se depărtă; a continuat să meargă, mărind pasul însă a luat-o de mână. Sau pe canapea? Există o canapea acolo, nu-i aşa?

Hope nu a răspuns. Ce-ar fi trebuit să spună? Să nege? Ei chiar nu au făcut nimic, Hope era încă în acea stare tristă şi Harry nu o iubea. Mai spunea el dulcegării la adresa ei, dar nu era vorba de o iubire adevărată.

- Spune, o are mică? Ştiu că aşa e, dar trebuie să mă conving şi cum tu eşti singura fată ce şi-a tras-o cu el decât să o facă cu mine, trebuie să am ceva cu ce să îl distrug. Să vadă că l-ai trădat, oh Doamne, va fi aşa amuzant, a chicotit el lăsându-şi uşor capul pe spate

- El e foarte simpatic, tu eşti doar un măgar. Nu am făcut nimic în birou. El mă ajută să îmi revin de pe urma voastră, ea s-a apărat şi a simţit imediat cum o strânge puternic de mână. Dă-mi drumul.

A încercat să-şi tragă mâna din a lui, dar Ben s-a apropiat şi i-a cuprins talia. Începuse să o sărute pe gât până când Hope l-a împins. Fără folos. A prins-o bine de mâini ducându-i-le la spate şi continuând cu gâtul ei. Strigă după ajutor, încerca să îl îndepărteze, să dea de orice persoană ce-ar putea-o ajuta, dar nimic. Brusc, a simţit ceva dur lipindu-i-se de spate şi Ben s-a oprit. Harry rânjea la el şi înfăşurându-şi mâinile pe lângă Hope, i-a forţat puţin nervii băiatului din faţă.

- Te distrezi? Pot să mă alătur? Am putea să o facem în trei dar ea sigur nu te vrea. Mai mult pentru mine. Respins domnule căpitan. Ups, fost căpitan. Antrenorului nu-i plăcea că tu erai un porc alcoolist.

- Din câte vezi, avem o conversaţie foarte apetisantă. Eşti liber să speli băile cluburilor cu mopul din capul tău, mârâie el

Harry i-a dat mâinile lui Ben şi împingându-l puţin, a tras-o pe Hope în spatele lui.

- Ai face bine să îţi cauţi o curvă, ea nu e pentru joacă. Pleacă, a spus el calm

- Ce zici tu acolo căpiţă cu fân? Îmi spui ce să fac?! Mie?! O să îmi dai ordine când o să fi în stare să te ridici la nivelul meu pentru că tu eşti încă acolo jos. Şi nu o să ieşi prea repede.

Şi-a strâns pumnul şi l-a îndreptat cu putere spre obrazul lui Harry. Înainte că obiectivul să-şi atingă ţinta, Harry l-a lovit cu genunchiul exact în punctul sensibil. Ben a căzut gemând la pământ, ghemuindu-se şi ţinând ochii strâns închişi. Hope privea încă speriată şi prinsă de mână de către Harry, s-au îndepărtat de băiat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu a îndrăznit să îi spună un cuvânt până acasă, ea doar îi privea spatele descoperind cât de bine lucrat era. În tot acest timp în care au stat împreună, nu s-a gândit la o posibilă relaţie cu Harry. El îi era prieten, unul foarte bun, ce încearcă disperat să o scoată din acel sentiment nenorocit. Nu ar fi vrut să strice ce aveau. Nici nu şi-a dat seama când s-au oprit, Harry privind-o puţin îngrijorat.

- O să fi bine? Te-a rănit? el a întrebat cald punându-şi cealaltă mână pe obrazul ei

- Em.. nu. Sunt bine, nu te îngrijora.

Au stat puţin timp uitându-se unul în ochii altuia, Harry mişcându-şi încet degetul mare pe obrazul puţin încălzit a lui Hope din cauza gestului lui. Când lucrurile credeau că scapă de sub control, Hope şi-a lăsat privirea în pământ şi îndepărtându-se de Harry, l-a mai privit o ultimă dată înainte să plece spre uşa casei.

- Noapte bună Harry.