Sweet and Dangerous | H.S. | ✔

Capitolul 15

► Îmi pare rău, dar...nimic. Tremur de nervi, nici nu ştiu cum am verificat capitolul. Scuze dacă mi-au scăpat greşeli. Mi-am ales cea mai urâtă zi să scriu ._. Îmi pare rău.

_________

Hope s-a repezit la trupul neînsufleţit al bărbatului cu care se luptase Harry, îi şterpelise masca şi îl caută în buzunare. Harry a făcut la fel cu cel a lui Ben şi imediat s-au auzit alte ţipete din capătul străzii. S-au privit pentru o secundă în ochi şi au fugit în casă pornind sistemul de alarmă. Placajele metalice au coborât şi încăperile erau din nou luminate artificial.

Aşezându-se pe canapea, cei doi au cercetat ce tocmai luaseră de la trupurile moarte din faţa casei. Nenorociţii aceia aveau în total zece pistoale încărcate. Creţul le-a inspectat în linişte, uimit şi fascinat că avea ocazia să pună mâna pe aşa ceva. Fata a rămas în tăcere lângă el urmărindu-i fiecare mişcare şi încercând să rămână la fel de rece.

- E incredibil.. Îţi dai seama câtă putere ai? E un Desert Eagle! E cel mai tare pistol ce s-a putut fabrica şi chiar dacă e  un .357 tot e greu de controlat.

Mânerul pistolului era de culoare neagră, în rest argintiu. Harry a avut dreptate; Desert Eagle e un pistol foarte puternic şi face un zgomot extraordinar, dar amândoi erau prea ocupăţi pentru a auzi asta. Însă Hope nu era conştientă. Ea era fascinată de cât de multe ştie băiatul ăsta despre arme.

- Oh Doamne.. Şi ăsta e un Revolver Raging Bull 44 şi ăsta un Derringer clasic! Şi cinci Ruger SR1911! E incredibil!

'' Ei bine, doar pistoale obişnuite '' Conştiinţa lui Hope comenta însă Harry părea foarte atractiv ştiind toate aceste informaţii periculoase. Transmitea tot mai multe curiozităţi însă adrenalina ei creştea privindu-l atentă şi muşcându-şi încontinuu buza de jos. Cu cât spunea mai mult cu atât dorinţa ei creştea. A tras pentru prima dată şi asta a făcut ca ceva din interiorul ei să se declanşeze. Nu se simţea vinovată, doar liberă şi nerăbdătoare de a încerca din nou. E ca şi cum ar fi avut lumea la picioare. Ca şi cum l-ar fi putut împinge pe Harry pe canapea urcându-se peste el şi sărutându-l cu pasiune. Şi-ar fi înfipt degetele în părul lui trăgându-l la mai mult şi sfâşiindu-i tricoul. Minunat. Provocator. Plin de plăcere.

O înnebunea acest sentiment. Dar nu! Ea trebuie să se stăpânească şi să revină la realitate. Nu e vreme de joacă. Trebuie să lămurească lucrurile şi să pună capăt ''grevei'' de afară.

- Nu avem timp Harry. Trebuie să facem un plan acum. Trebuie să scăpăm de ei, vocea îi era hotărâtă şi foarte serioasă

- Bine bine. Lasă-mă să mă gândesc puţin.. Normal, nimeni nu ne-ar ajuta,  sunt prea laşi să o facă. Deci o să ne descurcăm doar noi doi. Tipul acela..el trebuie să fie pe aici pe undeva, în oraş. Dacă îl găsim poate îl putem tortura şi...

- Să-l facem să îi oprească pe toţi, Hope continuă şi creţul aprobă dând din cap. Unde ar putea fi?

- Nu ştiu, dar sigur undeva în centru. Probabil. Eşti foarte...schimbată....Ce s-a întâmplat?

Era o atmosferă puţin tensionată, Hope s-a hotărât să nu mai spună nimic altceva şi a urcat în camera pentru a se schimba. Şi-a ales o pereche de blugi negri şi un hanorac de aceeaşi culoare, prinzându-şi părul într-un coc dezordonat. Era hotărâtă. Avea să facă asta. Avea să plece chiar acum împreună cu Harry şi să cutreiere întregul oraş până o să-l găsească. O responsabilitate uriaşă; mult curaj. Şi poate că ar fi vrut să termine cât mai repede cu asta, dar avea şi dorinţa nebună de a pune mâna din nou pe o armă. Chiar se schimbase... Şi nu ştia dacă asta e de bine sau de rău.