Strigătul Suferinței

I

Sufletul meu e ars.Sufletul meu e distrus.Cum spuneau toți? "Ești distrus si in interior cat si pe exterior.Niciodata nu vei intelege situatia." Voi, demonii din umbra, demoni ce ne distrugeți, ascultați si sugestiile oamenilor.Stau la colț si gândesc rational.Nu sunt distrus, ci diferit.Si pe interior cat si pe exterior.Doar picăturile de ploaie îmi pot înțelege trecutul.Sunt blocat, legat cu propriile gânduri.Nu sunt singur, sunt doar cu mine însumi, cu gândurile mele.Fumul țigării, un medicament atât de linistitor si de perfect pentru plămânii mei.Imi spun ca sunt infect, dar oamenii sunt monstrii.Monstrii întunericului.Cei care ne bântuie visele si le transforma in cosmaruri.Eu sunt un cosmar frumos, unul care intra in tine si numai iese.

Lama argintie a cuțitului ce il avea in mana sa stângă este manevrata de pustiul de numai 15 ani, pe pielea sa alba ca laptele.Sângele ce curgea arata trecutul cat si viitorul băiatului.Scrumul de tigara care tocmai cade in picatura de sânge, umple paharul sufletului cat si al mintii șatenului.Prietenul ii este numai frigul, dușman ii este numai singurătatea.Orice ai vrea sa faci in aceasta viata infecta, este pentru a supravietuii, pentru a arata ca "STRIGĂTUL SINGURATATII" este auzit de însăși urechile sale.Întunericul si fantezia sunt mai aspre ca orice alta pedeapsa.Prin ochiul stâng vede trecutul.Un trecut ce l-a tulburat si dezorientat.Unul care l-a distrus mai rau, moarta familiei sale.In cel drept se putea observa o lacrima din viitorul apropiat.Pericolul ce il avea si orgoliul ce il dobândea, puterea ce o deținea.El, un băiat cu dreptatea in sânge intr-o lume plina de război, de ura si de dușmănie.Un adolescent poate locui in doua lumi separat-diferite.O dragostea va exista doar intr-o inima.Inima de gheata se poate topii la caldura unei îmbrățișări de foc.

M-as bucura sa dati un vot daca v-a plãcut. ^^ Aș dori ca aceasta carte sa fie pe placul vostru.Voi posta in curând urmãtorul capitol.Multumesc! ^^