Chanyeol , my love !

P:Capitolul 6

-Jang Di! Jang Di! Deschide ușa! striga Chanyeol bătând în ușă. 

Nu voiam să îi deschid, îmi era teamă. Nu știu exact de ce îmi era teamă...

-Jang Di...te rog... îți cer doar o șansă ca să vorbim...

Stăteam lipită cu spatele de ușă. Nu știam exact ce să fac. Să mă ascund în continuare ca o lașă sau să revin la realitate și să închei definitiv această poveste?

Am mai stat vreo jumătate de oră așa, Chanyeol încerca cu disperare să mă convingă să deschid ușa. Îmi fac curaj și deschid ușa. El era ghemuit lângă tocul uși. La auzul clanței acesta s-a ridicat repede. Ochii lui plini de lacrimi mă priveau. Nu zic nimic și trec pe lângă el însă acesta mă trage în brațele lui.

-Jang Di...mi-a fost dor de tine, îmi șoptește la ureche.

Simt cum lacrimile își fac apariția în ochi. Nu voiam să plâng în fața lui. Îmbrățișarea lui caldă, respirația mentolată, parfumul neschimbat trezec în mine multe amintiri, amintiri ce în timp au devenit dureroase. Mi-aș dori să rămân pentru eternitate în brațele sale, dar trebuie să mă trezesc la realitate.

-Te rog..., reușesc să spun în timp ce îi îndepărtam mâinile de pe mine.El a făcut un pas în spate și m-a urmat în living. M-am așezat pe canapea, iar el și-a tras un scaun și s-a așezat în fața mea privindu-mă încontinu.

-Despre ce vrei să vorbim? Îl întreb întorcându-mi capul.

-De ce mai părăsit? Mă întreabă el direct.

Mă temeam de această întrebare, însă nu aveam cum să o evit la nesfârșit.

-Nu te mai iubeam, răspund eu evitându-i în continuare privirea. 

-Minți! Spune el sigur pe sine. 

-Nu mint! Încerc să mă apăr, dar mă întrerupe

-Te rog Jang Di, vreau adevărul! Măcar atât merit! Spune el devenind furios.

-Ăsta este adevărul! Țip la el și mă ridic de pe canapea.

-Ești sigură? Mă întreabă și el care la rândul lui s-a ridicat de pe scaun.

-Da, răspund, iar el se apropie mai mult de mine. Se apleacă și mă privește insistent în ochi. Deveneam agitată nu știam cum să reacționez.

-Privește-mă în ochi și spune-mi că nu mă iubești, că nu m-ai iubit niciodată, îmi cere el.

Îmi fac curaj și îl privesc în ochi. Vreau să îi răspund însă nu apuc. Chanyeol m-a tras mai aproape de el și a început să mă sărute. Voiam să ripostez, dar corpul nu mă asculta. Mă simțeam vrăjită. Dorința de a fi lângă el era mai mare decât logica și rațiunea mea. Inima mea tânjea după fiecare părticică a corpului lui. 

Au trecut câteva minute bune în care el mă ținea strâns în brațe.

-Jang Di... nu înțeleg de ce nu îmi spui adevărul, însă sunt fericit să aflu că încă mă iubești!

-Dar...

-Te rog nu strica momentul, îmi spune și îmi astupă cu mâna lui mare gura.

Îi dau mâna la o parte și mă așez din nou pe canapea.

-Chiar dacă încă am ceva sentimente nu înseamnă că putem fi din nou împreună. 

-De ce?

-Din același motiv pentru care te-am părăsit! Mă răstesc la el.

-Ce motiv ai ca să  îți ignori sentimentele și să pleci din nou de lângă mine?

-Cariera ta! Fani tăi nebuni! 

-Și tu ai fost fana mea nebună! 

-Măcar eu nu am încercat să te omor! Sau să îi fac rău fostei tale iubite! Tip la el și nu am mai putut să îmi controlez lacrimile.

-Ce vrei să spui? Mă întreabă.

-Unii din fani tăi au aflat de relația noastră. Au început să îmi trimită scrisori de amenințare! M-au amenințat că mă omoară, dar nu mi-a păsat, să te părăsesc era mai rău decât să fi murit. Însă au început să mă amenințe că îți vor face ție rău! Inițial nu i-am crezut că pot face rău idolului lor, dar m-am înșelat. De atâtea ori ai fost pus în pericol din cauza mea.... a trebuit să renunț la tine ca tu să fi în siguranță, am renunțat ca să îți protejez visul ... nu contează suferința mea atâta timp cât tu ești bine. Te rog nu strica asta! Îndepărtează-te de mine...

-Jang Di...

-Te rog Chanyeol! Este spre binele tău și al meu. Nu putem fi fericiți atâta timp cât ești urmărit la fiecare pas.

-Eu te iubesc! 

-O să îți treacă! O să găsești o celebritate cu care o să fi mai fericit decât cu o non celebritate care ți-a adus numai ghinion! 

-Dar eu te iubesc pe tine, tu mă iubești .... de ce nu putem fi împreună?

-Te rog să pleci din casa mea! Îi spun arătându-i direcția în care se afla ușa.

-Începi să nu mă mai iubești? 

-Trebuie să renunț la sentimentele astea oribile! Nu voiam să spun chia cuvintele astea, dar mă irita că nu voia să îmi respecte decizia. Chiar nu ține deloc la viața sa? La cariera sa? Este atât de idiot...

-Începi să te îndrăgostești de acel tip din parc? Mă întreabă.

-Nu! Ce ți-a venit? Îl întreb confuză. Abia l-am cunoscut pe Ji Hansol.

-Bine o să plec! Dar Jang Di tu nu ai voie să iubești pe nimeni altcineva în afară de mine! 

-Pleacă! Îi spun și încep să îl împing de la spate spre ușă. 

El deschide ușa și se pregătea să plece, însă se întoarce brusc și mă sărută iar.

-Ține minte Jang Di! Doar eu am voie să te sărut! Și iese repede pe ușă.

Am închis ușa și am mers direct în camera mea. M-am aruncat în pat. Aveam sentimentele amestecate. Pe de o parte eram fericită să aflu că încă mă iubește pe de altă parte eram tristă. Oricât ne-am iubi trebuie să stăm la distanță unul de altul... este prea periculos să fim împreună...

Chiar dacă doare...iubirea dintre noi ne aduce numai trisețe...

Nu vom fi niciodată fericiți...

Uneori mi-aș fi dorit ca el să fi fost o persoană normală...

Mi-ar fi plăcut să mă îndrăgostesc de cineva normal nu un idol...de ce m-am îndrăgostit de el? 

Ce a început cu obsesia unei fane s-a transformat în iubirea sinceră a unei fete...