Partea 1: Obsesia se poate transforma într-o relație de iubire frumoasă cu idolul tău?
Partea 2: Oare iubirea poate supraviețui în lumea divertismentului?
Zilele trec, iar eu devin tot mai tristă. Nu mai am chef să fac nimic. Viața mea este monotonă oricât ar încerca Mark și Jhonny să mă înveselească. Puștii ăștia muncesc din greu pentru visul lor . Toți idoli în general muncesc ca să aibă succes. Uneori mă întreb dacă chiar merită să renunți la viața ta ca să devi o persoană publică? Atâtea lucruri frumoase la care eti obligat să renunți. Tineri din țara noastră nu sunt învățați să respecte alegerile celor din jur și critică întotdeauna orice gest făcut mai ales de o celebritate. Uneori îmi doresc să mă fi născut în altă țară, să mă fi îndrăgostit de altcineva...
Peste două zile va fi aniversarea lui...peste trei zile va fi aniversarea primului nostru sărut...
Nici nu știu de ce mai țin cont de asta? De ce mai număr zilele trecute de la fiecare prim eveniment ce ne-a legat? Am ales să îl părăsesc acum ceva timp, am ales să nu mă mai întorc la el... este mai fericit fără mine. Are mai mult succes...eu îi voi aduce mereu ghinion dacă voi sta în preajma lui.
Astea două zile au trecut greu deși am făcut aceleși lucruri ca de obicei. Băieții din NCT se pregătesc din greu pentru festivalurile ce uremază să aibe loc în luna decembrie. De ceva zile repetăm împreună fiecare coregrafie. Tot de ceva zile nu i-am mai văzut pe niciunul dintre membri EXO. Nu știu dacă să fiu fericită sau tristă. Am sentimentele amestecate și sunt confuză.
Nu știu în ce direcție să o iau, nu știu ce să fac cu viața mea. Am crezut că am făcut alegerea potrivită să mă întorc la SM și să dansez în continuare. Am crezut că voi fi fericită, dar m-am înșelat.
Azi am terminat mai devreme antrenamentul. Afară plouă. Simțeam o dorință să ies în ploaie să mă plimb. Mi-am deschis umbrela de culoare galbenă. Mi-am cumpărat această umbrelă cu speranța că poate chiar este magică. Dar umbrela galbenă te ajută doar în drame.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nu știam în ce direcție merg, doar mă plimbam random pe străduțe, nu am cum să mă rătăcesc în Seul. Pe lângă mine oamenii se grăbeau să se adăpostească de ploaie. Nu înțeleg de ce nu vor să se bucure de frumusețea ploii. Doar copii cu suflete inocente rămâneau în urma părinților și săreau în toate bălțile apărute pe asfalt. Îmi era drag să îi privesc.
În plimbarea mea am ajuns în fața universității Yonsei. Mi-am adus aminte că am reușit să intru la această universitate, dar am renunțat ca să pot pleca în Australia. Un sentiment de regret m-a cuprins, însă știu că e prea târziu să mai pot da admitere la universitate. Mi-ar fi plăcut să merg la o facultate normală și nu să fi făcut una online doar pentru a avea diplomă. Unele lucruri dacă nu sunt făcute la timpul lor mai târziu devine dificil..
-Atențieeee! La o parte ajummaaa! Aud o voce în spatele meu, mă întorc confuză și văd cum un tip pe bicicletă ce se îndrepta spre mine. Nu am apucat să reacționez, iar el și-a pierdut echilibrul și a picat în fața mea în încercarea lui de a mă evita.
