Chanyeol , my love !

P2: Capitolul 2

Ne priveam unii pe alți neștiind cum să reacționăm. Henry părea și el confuz. Xiumin sparge gheața și se apropie de mine.

-Îmi pare bine să te revăd Jang Di, îmi spune Xiumin zâmbind.

-Îmi pare bine să vă revăd băieți, răspund schițând un zâmbet.

Atmosfera era tensionată. Numai Henry nu își dădea seama ce se întâmplă cu adevărat. Sunt sigură că băieții sunt încă supărați pentru ceea ce am făcut, în fond doar am pus în pericol viața unei persoane dragi lor. 

M-am ridicat de la masa respectivă și am mers să îmi caut părinți. Ceremonia avea să înceapă în câteva minute. HaRa se afla deja la brațul tatei pregătită să facă primi pași pe podiumul presărat de flori albe. Mama încerca să își stăpânească lacrimile. 

Maestrul de ceremonie era tocmai Leeteuk. Calitățiile sale oratorice îl făceau candidatul perfect pentru acest job. A început să vorbescă. Nu am acordat atenție. Eram concentrată să  îi urmăresc e Xiumin și Suho. Cu siguranță îi vor înștiința pe ceilalți de prezența mea în Seul. Îmi doream din ce în ce mai mult să plec în Australia. 

Ceremonia a decurs minunat, iar petrecerea este în toi. Eu mă aflam la masă cu părinți mei și socrii surorii mele, în timp ce ea si sotul ei se plimbau printre invitați.

-Dragă domișoară mi-am amintit că tu ai fost coregrafa EXO în primi ani de la debut. Nu am apucat niciodată să te felicit pentru munca ta. Pot spune cu mândrie că ai fost o piesă importantă în succesul lor, îmi spune domnul Lee Soo Man, iar părinți mei păreau încântanți.

-Vă mulțumesc! Răspund eu. 

-Am discutat și cu părinți tăi și mi-ar plăcea să te întorci ca coregraf la SM. Nu de mult am început un nou proiect cu un număr nelimitat de membri. Am ajuns la 18 membri în NCT și sincer coregrafului resonsabil de ei a început să îi vină greu. Chiar îmi doresc să îi te alături mai ales că ai experiență în  gestionarea grupurilor mari, îmi explică Lee Soo Man. Eu eram confuză, aș fi vrut să refuz direct, dar privirea ucigătoarea a mamei ce se temea să nu spun ceva nepotrivit m-a făcut să dau un răspuns evaziv.

-Am să mă gândesc la această ofertă! 

-Cu siguranță va fi un răspuns afirmativ, intervine mama.

Ziua asta nu putea deveni mai rea. Eram conțtientă că nu aveam cum să evit. Deja îmi imaginez pe mama ținându-mi teorie despre cu ar trebui să avem o relație bună cu rudele prin alinață.

-Mă scuzați, am spus și m-am ridicat de la masă. Aveam nevoie de aer. Am ieșit pe balcon. Priveam fără speranță cerul înstelat.  M-am așezat într-un colț al balconului. 

-Nu crezi că este prea rece să stai jos aici? mă întreabă Suho. Nici nu mi-am dat seama când a apărut acolo. Nu i-am răspuns.

Acesta s-a apropiat de mine și s-a așezat în aceeași poziție. Din buzunar și-a scos un pachet de țigări. L-a întins spre mine, dar i-am făcut un semn că nu vreau. El și-a aprins o țigare. Era liniște. Niciunul dintre noi nu părea că dorește să vorbească.

-Nu îți face griji, nu o să le spunem băieților că te-am văzut dacă asta te îngrijorează, îmi spune el nonșalant.

Cel mai probabil nimeni nu vrea să audă de mine, de ce să reînvii amintirea unei persoane care putea să le distrugă viitorul. Și totuși cât mă mai pot ascunde? Nu le-am distrus viitorul, dar l-am distrus pe al meu. Timp de patru ani am stat departe de ceea ce mi-a fost cel mai drag, dansul. După patru ani mi se oferă din nou șansa să fac ceea ce îmi place. Nu știu ce să fac. Să refuz și să mă întorc în Australia lucrând cu tata la compania aia plictisitoare de contabilitate? Sau să accept și să dansez din nou? 

SM este o companie mare. Cred că sunt slabe șanse să mă întâlnesc cu ei dacă eu voi lucra cu acel grup rookie,în plus ei au multe concerte în afara țării. Iar dacă Suho spune că nu o să le zică că m-am întors înseamnă că lor nu le mai pasă de mine și nu o să mă aducă în discuție. Aș putea avea o viață liniștită. Să risc sau să rămân în zona mea de confort? De ce e greu să iau o decizie?

-Nu îmi pasă, oricum mă întorc, îi răspund lui Suho și mă ridic. Îi observ chipul, era confuz, sincer și eu eram la fel de confuză...