Îndrăgostit de o vagaboantă

Discuții precipitate

  După petrecere, Alex și Cloe, mireasa lui, care îndeplinește maiestuoasa funcție de director al unei Bănci din oraș, urcaseră în mașina special amenajată pentru proaspeții căsătoriți și plecaseră în luna de miere cu surle și trâmbițe din partea orchestrei.

Eu și Jessie ne-am retras pe furiș, lăsându-mi părinții să se ocupe de toată harababura nunții. Am condus-o în vechea mea cameră și ea fu impresionată de decor. Nu pentru mult timp, fiindcă apucase să ajungă până la pat când i-am tras rochia dintr-o mișcare și ne-am cufundat în mijlocul patului, confortabil, după cum spunea ea. Fusese o noapte lungă și ca atare, ne-am trezit târziu. Ratasem micul dejun cu familia mea dar l-am luat împreună după ora zece. Până seara la cină, aveam să-i arăt frumusețile orașului, iar mâine aveam să ne reîntoarcem în Las Vegas.

Tocmai ieșeam dintr-o cafenea unde băusem o ciocolată caldă, când mama mă sunase să ne întoarcem pentru cină.

— Nici măcar o oră nu mă lasă să respir... am oftat eu închizând telefonul.

— Nici nu știi cât de norocos ești că ai o mamă așa de grijulie...

— Nu o cunoști tu pe mama. O vezi grijulie, dar nu știi cum m-am simțit eu, încă din copilărie...Asfixiat de prezența ei cicălitoare și de continua morală de iresponsabil ce sunt...

— Te-ai gândit vreodată că poate are dreptate?

M-am uitat la ea ca la un dușman pe care îl crezusem prieten și ea a ridicat o sprânceană ascuțită în mod arogant.

— Nu și tu...

— Păi, gândește-te, te-ai mutat, nu te-ai gândit că tatăl tău are un băiat de la care avea așteptări mari, să ajungă cineva. Spune-mi, ți-a stricat vreun sfat sau vreo părere de a lor?

Mă gândeam la spusele ei și în mare parte cam avea dreptate.

— Ești o manipulatoare excelentă!

— E un compliment, sper...

— Îmi manipulezi sentimentele ca un păpușar priceput...cum să nu fie un compliment?

— Ești drăguț, mulțumesc.

Am sărutat-o în fugă după care am trecut strada și pe ea  am tras-o după mine, cu vorbele oprindu-i-se pe buze.

— Iar tu ești un vrăjitor, știi, nu-i așa? Mă faci tot timpul să mă simt minunat și apoi te vaiți că ai părinți groaznici.

— Să te văd la cină cum ai să înghiți nodurile de față cu ei...când te vor pune în situații neplăcute. Atunci vei ști despre ce vorbesc.

— Mda... exact ce spuneam.

Intrasem în casă tăcuți, ne-am pus hainele în cuier și mama ne întâmpină imediat binedispusă.

— Ce repede ați ajuns, spune ea, iar Jessie îi răspunde.

— Eram în apropiere...

— Foarte bine. Veniți în salon, ne împunge ea de la spate.

Jessie se oferă să ajute la servire, dar mama o refuză vehement și cheamă o servitoare pe care n-o mai  văzusem până acum decât foarte rar și asta când o chema mama, deoarece, Alicia era mai pricepută la diferite treburi importante și mai știam și cât o invidia pe Alicia. Ne-am aliniat unul lângă altul, iar mama și tata s-au așezat în fața noastră.

— Ce s-a întâmplat cu Alicia? am întrebat eu și tata se uita curios, apoi făcu schimb de priviri cu mama.

— Nu...

— Ce nu?

— Am...am concediat-o...am prins-o furând niște bijuterii scumpe de ale mele. De ce?

— Ești sigură că ea a fost hoața? i-am replicat apăsat încât noua servitoare care stătuse doar la cratiță își mută privirea vinovată de la platoul ce-l așezase în mijloc, la mine.

— Nu chiar...dar era la ea în dulap... Mai trebuia vreo doavadă mai mare decât asta?

— Poate... Poate că da. Alicia are patru copii. Soțul ei are handicap și a lucrat la noi de când aveam eu cinci ani. Nu cred o așa bazaconie. Avea nevoie de slujba aceasta!

Am dat cu pumnul în masă, nervos, fără să-mi dau seama. Acțiunea imprudentă a mamei mă scosese din pepeni. Alicia era pâinea lui Dumnezeu și puteam să jur că noua aciuată ce mă sfredelea pe furiș cu privirea era vinovată de acuzațiile aduse.

— Fiule, Jessica e pentru prima dată la noi, nu se cuvine să vorbești despre servitori, în acest moment...

— Am încredere în Xander, a spus iubita mea punându-și mâna ușoară pe brațul meu și strânse cu delicatețe. În mod impresionant, gestul ei avusese un efect calmant asupra mea și zâmbesc involuntar către ea, apoi privirea mi se întunecă când mă uit la mama și la tata care are o figură impasivă.

— O vei aduce înapoi!

— De ce aș face-o? A furat de la oamenii care o credeau sfântă...

— Atunci, nu mai avem ce discuta...

M-am ridicat să plec, dar Jessie mă apucă de mână și mă roagă din priviri să rămân. Și am rămas, pentru ea, să nu transform cina asta în război, mai mult decât era deja. În privința Aliciei, voi avea grijă să fie primită înapoi.

— Deci, Jessica, ai părinții? tata preluase inițiativa, încercând să atenueze furia mea și privirile certărețe ale mamei. Până atunci nu îndrăznise să scoată un cuvânt din cauza mamei, ea tăia, ea spânzura.

— Doar pe mama o mai am...adică...s-a recăsătorit și nu mă împac prea bine cu tatăl vitreg.

— Te-ai mutat singură în L.V?

— Nu...m-am mutat cu logodnicul, dar din cauza unei boli contagioase, am rămas singură.

— Îmi pare rău, spune tata, dar după privirea mamei, Jessie, nu mai e așa perfectă după cum sperase.

— Și cu ce te ocupi? veni și neîntârziata întrebare a mamei.

— Mamă, de ce nu-i ceri și un C.V.?

— Xander! vocea roșcatei mele, mă face să tac chitic.

— Sunt ospătar, la un restaurant, spune ea în continuare și părinții mei  se privesc unul pe altul.

Am lăsat ochii în pământ și mama continuă.

— Deci, n-ai studii superioare?

— Iubito, vrei să ne retragem în camera noastră?

— Da, te rog. Mă scuzați, spuse Jessie cu respect și apoi ne-am retras spre camera noastră. În urmă, am auzit și vocea tatei care o dojenea pe mama fiindcă fusese atât de indiscretă.

Ajuns în cameră, am oftat prelung, pe când Jessie se așeză pe pat.

— Mai ai aceiași părere? Ți-am spus eu...că...

— Xander....ți-e rușine cu mine? De ce nu m-ai lăsat să vorbesc?

— Iubita mea, cum să spui așa ceva? Mi-e rușine cu ei, nu cu tine...

— Nu mai spune așa ceva, pot să fiu chiar și femeie de servici, eu te iubesc oricum. Nu mi-e rușine cu nicio muncă cinstită.

— Știu,  am spus eu trăgând-o în brațe și sărutând-o tandru. De asta te iubesc eu, așa mult. Fata mea frumoasă și bună la inimă...