Îndrăgostit de o vagaboantă

Cină cu roșcata

— Bună, a spus Jessie sărutându-mă pe obraz. Îmi ia sticla din mână fără să mă lase să scot o vorbă și eu năucit, îmi ating obrazul unde sărutul ei amical își lăsase amprenta.

Făcuse câțiva pași în casă pe când eu încă eram în prag, încercând să fac față gândurilor și sentimentelor mele.

— De ce ești încă la ușă? Intră te rog, simte-te ca acasă! Apropo, bine ai făcut că ai adus vin, eu ți-aș fi dat suc sau apă. Acum că varianta potrivită a fost aleasă de tine, e perfect!

— Mda...murmur și eu în lipsă de un răspuns mai bun și totodată uluit că nu i s-a părut nimic ciudat în a-i aduce o sticlă cu vin.

M-am sprijinit de tocul ușii de la bucătărie și o urmăream cu privirea pe Jessie, cum aranja niște tigăi pe aragaz.

— Treci și ajută-mă, dacă nu te superi!

Trosc! O palmă peste față Xander...Fata asta mă punea la punct și nu era vorba că nu voiam sau nu îmi plăcea să o ajut, ceea ce mă nedumerea pe mine, era faptul că nu mai întâlnisem nicio fată ca ea. Niciuna atât de responsabilă, de independentă, tenace, amuzantă și " înfiptă".

— Cu ce pot să te ajut?

— Am uitat să fac salata. Speli, te rog frunzele în ghiuvetă?

— Sigur...

Mi-am dat geaca jos, am pus-o pe un scaun și mi-am suflecat mânecile. După ce mi-am clătit mâinile, am început să spăl frunză cu frunză, aruncând câte un ochi la ce făcea ea. Cum aranja farfuriile, tacâmurile și paharele, cum felia pâinea - cam puțină pentru gustul meu - și cum își ștergea mâinile pe șorțul din față. În seara asta văzusem o altă Jessie, una gospodină și una naturală. Fața ei nu mai era îmbibată în machiaj. Avea totuși creionul negru nelipsit, din jurul ochilor căprui închis și buzele date cu luciu, iar părul ei bogat, îl strânsese într-o coadă slabă în vârful capului. De la trăsăturile ei frumoase, ochii mei căzură pe sânii strânși în maieul negru și la colanții de aceiași culoare, până jos, unde se terminau la gleznele acoperite de o masă de blană. Atenția îmi fu atrasă de botoșii ei în formă de cățeluși cu care era încălțată. Pe lângă toate astea, mirosea și frumos, a mâncare și a...ea. Mirosul ei specific...nu era parfum...

— Ai terminat?

— Da...altceva? Am spus rușinat că mă prinsese holbându-mă la ea, sau mai bine zis la picioarele ei.

— E în regulă, prietena mea Dona, vorbește mereu cu ei.

— Pardon? Nu înțelegeam la ce se referă.

— Cățelușii mei, a spus ea ridicând un picior, apoi altul. Ea el e Coco și ea e Poppy, râse tare colorat și pe mine mă pufnește la fel de tare.

— Sunt doar niște încălțări...i-am răspuns eu la gândul penibil de a vorbi cu botoșii din picioare.

— Le-ai rănit sentimentele...puse ea boticul, țuguindu-și buzele.

— Serios? Credeam că glumești...

— Lovește-l! îmi zise ea ridicând piciorul.

Am rămas ca trăznit de îndemnul ei și câteva clipe m-am pierdut în fața ei.

— Nu...

— Haide! Trage-i o palmă!

— Jessie...

I-am dat o palmă peste "Coco" și ea a țipat ușor.

— Scuze, am dat prea tare?

— Vezi? Cum n-au sentimente, știi ce a durut?

— Serios?

— Nu, a spus ea serioasă și a început să râdă.

Tot un râs pe ea. Mă molipsise și pe mine, atât de vioaie și plină de surprize, încât uitasem și de foame.

— Să mâncăm...mie mi-e foame...ție nu?

— Da, dacă tot m-ai invitat...friptura ta era o alternativă mai bună decât fructele mele...

— Hmm, dacă nu aveți o mână de femeie să vă gătească...Poate vă gătesc eu dacă doriți ... Stai cu un prieten, parcă așa mi-ai zis, nu?

  Ups! Punct ochit, punct lovit. Cum să-i spun acum că Zoe stă cu doi bărbații în apartament și pe deasupra că o iubesc...Nu că ar fi ceva între noi, dar pica destul de greu la stomac acest fapt și s-ar putea să nu mai văd nici măcar resturi din friptură. Mai bine tac chitic și va trece totul de la sine.

— Da...cu Simon...

Eram așezați față în față mâncând fiecare din propria farfurie. Eu am desfăcut sticla de vin și am turnat în pahare, iar Jessie a băut deja unul, nu s-a răsuflat. Și-a mai turnat singură unul, după care mă privește suspect de dulce.

— A fost bună friptura, mulțumesc pentru masă!

— Să-ți fie de bine...nu mi-ai spus nimic despre familia ta. Ai părinții?

Eu am dat din cap.

— Unde sunt? Frați mai ai?

— Am...adică mama e procuroare și tata e avocat. Mai am un frate mai mare doctor.

— Îmm...o familie de genii... Și tu?

— Mă pot lăuda cu studii superioare și diferite cursuri dar și cu o latură mai libertină. Și nu mă refer doar la distracție, ci la faptul că vreau să mă descurc singur...cel puțin asta am crezut că vreau.

— Acum îmi placi și mai mult, a spus ea turnând un alt pahar de vin.

O, nu, Doamne de asta mă temeam...Nu pot să o rănesc nu pot să o amăgesc. M-am uitat la ceas care indica ora unsprezece seara și m-am repezit să iau farfuriile de pe masă și să le spăl. Jessie strânse și ea paharele și le puse în ghiuvetă, apoi am vrut să trec pe lângă ea să-mi iau jacheta și să plec, dar ea mă apucă de braț și mă opresc.

— Rămâi în seara asta...te rog.

Ochii ei sclipeau periculos și buzele și le întredeschise tentant de încet. Timpul se oprise în loc. Dorința familiară de a o poseda, instinctul bărbătesc îmi trăgea semne puternice de alarmă. Mâinile ei, degetele dibace, urcau pe brațele mele în sus, trezindu-mi furnicături fierbinți. Inima îmi bătea nebunește din cauza vinului afurisit. Mă lăsam condus în păcat de ispita din fața mea și o știam prea bine. Mâinile ei ajunseseră pe gâtul meu, mă cuprinse și mă trase spre ea într-un sărut. Concentrarea mea de a rămâne lucid, eșuase atunci când i-am simțit limba umedă, dulce cu aromă de vin, în gura mea.

— Jessie, am spus eu șoptit, când ea se retrase să mă privească, dar nu voia să înceteze, îmi mângâia obrajii și gâtul, iar buza de jos mi-o atrăgea într-un dans al săruturilor lascive.

Rațiunea mea pierduse în fața ei, am săltat-o în brațe cu putere și  am așezat-o cu fundul pe masă. Cu o mână i-am apucat părul de la ceafă și cu cealaltă îi susțineam mijlocul, ținând-o lipită de trupul meu încordat. Câteva secunde i-am devorat gura până când conștiința mi-a strigat "stop!". Dacă nu plecam atunci, s-ar fi produs o greșeală. Controlează-te Xander!

— Jessie, trebuie să plec, am spus eu cu răgușeală în voce și m-am îndepărtat cu ochii în pământ.

— Xander...îmi pare rău că m-a luat valul...dar eu..

— Jessie... Chiar trebuie să plec, scuze...eu...

  Mi-am luat geaca și am ieșit fără să mai scot o vorbă. Sărutul, persoana ei mă bulversase. Cum putem să rămân cu ea, când Zoe se infiltrase în inimă poate cu indiferența și sălbăticia ei...Trebuia să-mi lămuresc sentimentele cumva.