Îndrăgostit de o vagaboantă

Boacăne 🎭

  Coridorul lung ce ducea către baie , era ocupat de diverse cupluri ce se fereau de priviri și agitație. Am înaintat cu greu spre ușa care trebuia să o dau de perete cu orice preț și în cele din urmă am ajunsesem. În interior era liber, mai puțin o cabină, unde ușa scârțâia ori de câte ori era îmbrâncită. Acolo trebuia să fie și am tras cu putere de ea , rupând o balama. Eram șocat peste măsură. I-am trântit câțiva pumni imbecilului și i-am zbierat să stea departe de ea. Zoe era aproape inconștientă, semn că o drogase. Râdea și se legăna ca o frunză, gata să cadă din pom. Și ar fi căzut jos, violată de netrebnicul ce se zvârcolea amețit de durere. Am apucat-o de după mijloc, sprijinind-o de mine și am scos-o afară din club.

  — Ce cald e...a spus ea râzând cu hohote de parcă ar fi fost un lucru tare haios. I-am ignorat veselia nefondată, deoarece eram destul de furios pe acțiunile ei și nu vroiam să zic ceva la nervi. Doamne...fata asta mă scotea din sărite! I-am dat drumul numai pentru câteva secunde să deschid portiera mașinii și a și luat-o înapoi spre club. M-am dus fuga și am luat-o în brațe cu o mână pe spate și una sub genunchi, forțând-o să vină cu mine. Era total aeriană și desprinsă de lumea reală. Nu simțise când am împiedicat-o să înainteze și nu a avut nicio reacție. Ba dimpotrivă, s-a agățat cu mâinile de gât și a început să se mângâie cu fruntea de obrazul meu. Dumnezeule... chiar și în starea asta era irezistibilă. Parfumul ei unic, îmi gâdila nările și pătrunse prin tot corpul, făcându-mă să vibrez.

   Mă oprisem lângă mașină și o priveam cum se lamenta, vorbind incoerent. Pleoapele îi erau grele, dar le ținea ridicate, dezvelind strălucirea fadă, a ochilor. Buzele pline și aparent moi, se mișcau anevoios și nu reușea decât să râdă isteric din orice îi venea. Mă gâdila cu degetele pe ceafă, de parcă o făcea intenționat, să mă atragă în capcanele ei, însă doar eu gândeam așa. Probabil că ea nici nu știa că mă ține de gât sau că e în brațele mele. M-am uitat în ochii ei și încercam să vorbesc cu ea, dar orice aș fi zis, nu înțelegea, nu vorbea nimic coerent și parcă era o altă Zoe, veșnic fericită.

  — De ce m-am îndrăgostit de o pacoste ca tine? De o vagaboantă? Că asta ești. Nu te deosebești cu nimic de altele purtându-te așa. Nici nu sunt sigur că ai acceptat să te droghezi de bună voie sau ai fost păcălită. Nici nu știu dacă ai făcut-o din totdeauna sau e prima dată, ca urmare a supărării de mai devreme...

  Eram convins că nu înțelesese nimic din ce am zis, fiindcă râdea fără oprire. Am ignorat-o total, poziționând-o în scaun, după care m-am suit la volan și am demarat în trombă. Unde aveam să mergem acum? Nu o puteam duce acasă în starea asta, așa că am decis să o duc la mine acasă.

 
   Am luat-o în brațe din mașină și am urcat scările până la etajul doi. Gâfâind cu ea în brațe zâmbind epuizată și gemând ușor, aproape toate supărările îmi trecură neobservate. Aproape toate. Ca să nu-mi mai scot cheia, am sunat la sonerie, sperând din tot sufletul ca Simon să fie acasă. După câteva secunde ce mi se păruseră o veșnicie, deschisese și el într-un sfârșit ușa. Am trecut ca vântul pe langă el, care rămăsese cu gura căscată și am pus-o pe canapea.

   — Ce dracu' se întâmplă? E drogată.

   — Nu mi-aș fi dat seama dacă nu-mi spuneai tu, am spus în batjocură. E ...Zoe.

  — Cea pe care o supraveghezi ca bodyguard?

  — Mda.

  — Păi, ce să zic? Ai făcut o treabă grozavă...a spus el sarcastic și izbucni în râs. Îi stârnise și ei veselia.

  — Ignor-o! Eu așa fac.

  — Ce a pățit?

   — Păi, doar ea ne poate spune. Mă duc să o duc la culcare.

   — Va rămâne aici? Nu ai dus-o acasă?

  — Nu. S-a certat cu taică său și nu am vrut să o vadă așa...

  — Îți face zile grele, văd...

  — Vorbim imediat ce o duc în pat.

  — Bine.

   Torcea ca o pisicuță imediat ce mi-a simțit prezența. Am așezat-o în pat, am învelit-o și-apoi când să mă retrag, mi-a prins mâna cu ambele brațe, imobilizându-mă. A stat așa câteva secunde, apoi strânsoarea se slăbi considerabil și adormi numaidecât.

  Telefonul suna în buzunar când închideam ușa și am răspuns numai după ce m-am asigurat încă o dată că doarme.

  — Alo!

  — Xander, fiica mea e cu tine?Are telefonul închis și nu pot da de ea.

  — Da, șefu, rămâne la o prietenă în seara aceasta și mâine o aduc acasă, înainte de prânz...
  Simon îmi făcea semne din sprâncene. Mințisem pentru ea.

  — M-ai liniștit acum, băiete...

  — Seară bună șefule!

  Mă uitam la amicul meu cum clătina din cap și constatasem că ajunsesem de râsul lumii.

  — Minți pentru puștoaica aia, care se droghează, în loc să stea în banca ei?

  Vorbele lui erau dure, dar adevărate. Nu puteam nega sau replica ceva pe măsură. La fel râdeam și eu de relația lui cu Anna, sau mai degrabă de dragostea lui neîmpărtășită...

  — Taci! Nu vreau să știi ce e în capul meu.

  — Știu...numai un orb n-ar vedea ce văd eu...Și proastă ar fi să nu vadă și ea că ți se citește în privire cât o iubești.

  — Nu o iubesc!

  — Ești îndrăgostit!

   — Nu rosti cuvântul ăla...

  — Contrazi-mă!

  — Te contrazic!

  — Să mori tu?

  — În visele tale!

  El râse cu hohote.

  — Scuze, nu voiam să o trezesc...

  — Nici dacă ai vrea, nu cred că ai reuși.

  — Deci? Ceva nou? Așa-i că-ți face zile negre?

  — Putem să nu mai vorbim despre mine? Spune-mi despre Anna. Cum merge între voi doi?

  — Deocamdată, totul e în regulă. Taică său a venit iar și din nou ne-am luat la harță. Venise să o jecmănească de bani. Noroc că am auzit cum țipa în ușa ei și l-am articulat nițel. A zis că nu o mai caută...sper să se țină de cuvânt. Apropo, m-am angajat ca barman, în apropiere de cazinoul din centrul orașului. E la...

   — Da, știu, și pe mine mă tenta oferta, dar am găsit acum altceva și am ocolit oferta. Se pare că îți era menită ție...

  Simon aprobă zâmbind și se retrase.

  — Noapte bună, eu am plecat.

  — Servici ușor.

  M-am întins pe canapeaua din living și mi-am încrucișat brațele, privind tavanul de un alb imaculat, acum umbrit de întunericul nopții și umbrele lunii. Reflectând asupra ultimilor evenimente, ochii îmi deveniseră prea somnoroși pentru a mai sta deschiși, așa că m-am lăsat purtat de liniștea casei și am adormit mai repede decât credeam.

  Dimineață, am făcut o omletă și o cafea pe care le-am așezat strategic pentru două persoane, pe măsuța din balcon, apoi am așteptat ca Zoe să se trezească. După câteva minute în care mi-am dat seama că se vor răci, m-am hotărât să o trezesc eu însămi.