Îndrăgostit de o vagaboantă

Mutarea

   Dis de dimineață, pe la șase așa, am sărit din pat ca un purice pe o nouă gazdă și am intrat la duș. Eram așa de entuziasmat că îmi alunecă și sticla de șampon din mână de emoție. Mă trezisem înainte de ceasul deșteptător ca niciodată. Chiar și în timp ce lucram nu eram atât de matinal, dar azi era ceva deosebit și cu toate că dormisem imediat ce plecase Simon, pe la zece aseară, tot mă simțeam bătut în palme.

   Se făcuse șapte ceasul și eu deja eram pregătit de plecare, apoi mi-am amintit că în salon avea loc un consiliu de familie, iar eu fusesem cel care îl invocase. Da, trebuia să rezolv imediat și această chestiune, dar nu înainte să-l sun pe Simon.

   Sunase atât de lung înainte să răspundă, că mai aveam puțin și dădeam cu el de pământ.

    — Xander? Ce e?

    Omul ăsta e nebun... Cum ce e?!
    — Ești gata? Vin să te iau cu taxiul imediat ce termin pe aici.Bine?

    — Off, eu nici nu m-am ridicat din pat, la naiba, nu mi-a sunat ceasul!

     — Te iau în chiloți așa dacă nu ești gata în jumătate de oră!

    — Acum mă apuc...

   L-am auzit plescăind somnoros în telefon și mârâind. Cum o fi putut să doarmă atât de mult nu știu, că eu aveam niște emoții de cand m-am culcat, ca o fată emoționată că va avea primul contact sexual.

   Am aruncat telefonul pe pat și am coborât în salon, nu înainte de a-mi turna o cafea.

  — Xander! Alex mă surprinse din spate și am simțit că scap ceașca din mână, dar o potrivisem imediat pe farfuriuță și dezastrul fu amânat.

   — Ce te furișezi ca o felină, pe la spate?am spus speriat de prezența lui inopinată și m-am întors către el.

   — Aștept de o oră să aud ce ai de zis și dacă nu ai de gând să vorbești, eu mă duc să mă trântesc în pat. O noapte de operații și de cadvre care mi-au trecut prin fața ochilor... nu mă mai pot ține pe picioare.

   Avea dreptate. Arăta epuizat și dacă îl atingeam cu un deget, cu siguranță ar fi căzut în fund și așa ar fi adormit.

    — Haide, vă spun acum.

   În salon, tata stătea în fotoliu și mama în picioare cu Alex.

   — Vă sugerez să luați loc. Mamă?

  Le citeam nerăbdarea în ochi, dar în a lui Alex, citeam oboseala.

   — Eu nu mă așez, fiindcă sunt 0,1% șanse să mai aud ce spui.

  Mi-am așezat cafeaua pe măsuță și mi-am împreunat mâinile în față, alegându-mi cu grijă cuvintele.

   — Plec.

  Spusesem un singur cuvant simplu și totuși, ei se uitau la mine de parcă am spus o ghicitore în rusă. Alex izbucnește în râs și fiecare începu să râdă pe seama mea că așteptaseră atâta timp ca să le spun că ies din casă.

    — Plec din oraș. Mă mut! am continuat și se făcu o liniște morbidă. Mai întâi se ridică mama, apoi tata, iar Alex parcă se înviorase dintr-o dată la față.