Îndrăgostit de o vagaboantă

Entuziasmat

  Oferta fusese teribil de avantajoasă și nu puteam să o refuz. Atâția bani, numai să fiu în spatele arogantei de fiică-sa, nu avea să fie ușor, dar avea să merite.

  — Știi să conduci, nu-i așa? Și sper că ai permis...

   — Sigur că da. Doar mașină nu mi-am luat, în mare parte , o conduceam pe a tatei sau a mamei, uneori a fratelui și eu nu mai aveam de ce să cheltui banii pe una proprie.

  — Prea bine, fiindcă de azi înainte vei conduce asta, îmi arată un Mercedes SUV, un ML impunător și aproape să pic din picioare când am văzut ce vehicul îmi dă pe mână.

  — E o mașină scumpă...am bâiguit eu, încă uluit.

  — E favorita lui Zoe. Ei nu-i place să conducă, dar îi place să fie condusă.

  — Sunteți foarte generos, m-am gândit eu să-l laud nițel...

  — Orice, când e vorba de fiica mea sau de salvatorul meu.

    Se pare că gestul meu, i se părea un act de eroism, pe când mie mi se părea o nimica toată, ca și cum aș fi certat niște copii. I-am permis să mă ridice în slăvi, căci mie nu-mi stricau laudele, ba chiar eram mândru și mă simțeam mângâiat de vorbele lui. Mi-aș fi dorit să fi spus și tata o vorbă dulce sau să mă bată peste umăr când făceam o faptă bună, însă el nu a fost niciodată afectuos cu mine. Nu știu cum a fost cu Alex, dar se pare că el e indiferent la lipsa de afecțiune a părinților și totuși un străin tocmai mă apreciase pentru ceea ce am făcut.

   — Vă mulțumesc pentru tot, mâine voi fi prezent la datorie. O seară frumoasă, i-am urat și m-am retras să caut un taxi disponibil.

  — Xander! Domnul Barry, mă strigase când am trecut de mașina parcată pe alee.

  — Încotro?

   — Tocmai v-am spus că merg acasă...

  Eram nedumerit. Omul avea ceva la bibilică sau mi se părea mie?! Trebuia să repet orice zic?

  — Ți-am spus că e mașina de serviciu, deci merge cu tine  oriunde, atâta timp cât ești în slujba mea.

  — Ah! am făcut eu zâmbind ca prostu'. La ce mă așteptam?! Doar mi-a zis clar că eu o conduc.

  — Sigur!

   Am făcut roata-mprejur și m-am urcat la volan. Eram obișnuit de acasă cu mașinile luxoase, dar asta era ceva special. Parcă fusese fabricată după sufletul meu. Atât de impecabilă, impunătoare și mirosea a bani. Am băgat în viteze și am pornit încet de pe loc ,clanxonându-mi patronul. Mă simțeam regele lumii în scaunul înalt din piele crem cu inserții de mahon în bord și norocul chior, fusese că aveam computer de bord și alte accesorii utile , altfel nu știam să mă întorc acasă, dapăi să o duc pe filfizoană la școală.

   În jumătate de oră ajunsesem acasă, în apartamentul , acum cercetat de Simon.

  — Salut! I-am zis eu plin de entuziasm și mister. El butona laptopul cu niște lentile groase la ochi, notându-și ceva pe o fițuică.

  — Salut, a spus și el absent.

  — Ce faci acolo?!

  — Notez niște adrese de oferte de lucru. Cam rămân fără buget și...

   — Aaa, nu ai cu ce să o răsfeți pe Anna?! am râs luându-l la miștouri. Cum a rămas? E totul bine între voi?

   — Da, e totul perfect. Azi m-a însoțit la școală de am rezolvat cu actele, apoi am mâncat împreună și deseară, adică peste o oră, ieșim în oraș, a spus uitându-se la ceasul de la mână.