Îndrăgostit de o vagaboantă

Xander face primul pas

  După școală, Zoe venise direct acasă, se schimbă și se pregătea să iasă din nou.

— Hei, pleci undeva?

  — Da... Am nevoie de niște cărți și mi-am găsit o slujbă la un Call Center. De ce?

  — Mă gândeam...vrei să ieșim deseară? Știu un loc minunat.

  Sunase cam prostesc, dar o spusesem în sfârșit și mă bucur că nu era Simon de față, fiindcă ar fi auzit și ar fi râs o săptămână de mine.

— Ăh, bine. Oricum îți sunt datoare. Sper să ai gusturi bune! La șapte e bine?

— Perfect! Îți place peștele?

— Da, e bun...râse ea.

— Spor la treabă!

— Mersi!

Nu puteam fi mai fericit de atât. Îi plăcea peștele și dacă îi plăcea lui Jessie, probabil o va încânta și pe ea. Totul parcă părea să se îndrepte încet, încet și tatăl lui Zoe mă sponsoriza să am grijă de fiica lui, neștiind defapt că Zoe face totul de capul ei și uneori mi-e teamă să-i spun ceva de frică să nu o îndepărtez.

  Mi-am făcut siesta până la ora șapte, mi-am îndesat portofelul în buzunarul gecii și am așteptat-o în fața blocului, fiindcă nu sosise de la muncă. Cel puțin așa spunea ea. Am dat vreo câteva ture pe afară și telefonul sună tocmai când tocmai o văd pe ea coborând din taxi. Era Simon, care spunea că e în tură de noapte și va veni târziu. Și mai bine, mi-am zis.

— Bună, eu am ieșit să te întâmpin, ca să nu mai urci degeaba, mergem direct.

— Aham. Bine, fu de acord și după nedumerirea de pe fața ei, am dedus că uitase de ieșirea plănuită.

  — Să mergem, am spus eu, căutând cu privirea un taxi.

  — Stai puțin, nu luăm mașina?

— Mi s-a părut că va fi grozav să mergem cu taxiul...

— Grozav? Nu, mergem cu mașina noastră.

  — Bine...un minus pentru transport. Zoe era pretențioasă la punctul ăsta.

  Am scos până la urmă cheile și am luat mașina. Pe drum se plângea că îi e foame, iar eu îi promisesem un ospăț pe cinste și ea se arătă încântată.

După ce am parcat mașina, Zoe coborî și aruncă o privire prin împrejurimi.

— Ce e locul ăsta? Miroase a baltă cu pește!

  — Așa e, fiindcă acolo, i-am arătat eu într-o direcție din spatele localului, e un lac în care patronul crește pești. Nu e fantastic?

— Asta numești tu fantastic? Parcă e un loc uitat de lume.

— Ei, haide, îți va plăcea mâncarea și atmosfera, vei vedea.

Când am intrat înăuntru privirea lui Zoe , exprima dezgust total. Se așeză cu chiu cu vai și răsfoi un meniu simplu, alcătuit doar din pește. Încă n-o spusese dar cred că abia aștepta să plece de aici.

  — Nu e nimic altceva în afară de pește?

  — E un local pescăresc, ai spus că îți place peștele.

  — Da, îmi place, dar când e gătit igienic și impecabil, unde sunt chelneri și curățenie, parfum. Nu risc să mă îmbolnăvesc pe aici. Nu, mersi! Miroase a lemn, a mucegai și scaunele sunt inconfortabile. Parcă stau pe o grămadă de bețe.

  — Nu mai fi așa dură, e natural totul.

  — Știi, ar trebui să-ți mulțumesc pentru că încerci să faci un gest plăcut, dar dacă nu te superi, aș vrea să plecăm de aici. Nu vreau să iau vreo bacterie...

  — Sigur... Cum dorești.

  Eșuasem lamentabil Zoe era total opusă lui Jessie și a fost greșeala mea să le compar, să cred că Zoe ar putea fi măcar pentru o oră, Jessie. Nu o puteam schimba Zoe nu era Jessie. Și deși o iubeam, avea un caracter urât, impertinent și vanitatea ei nu avea limite. Nici nu-i păsase, că bătrânul care ne servise pe mine și pe Jessie anterior, auzise toate remarcile ei obraznice la adresa localului. Îmi venea să intru în pământ de rușine în fața omului și în fața ei, că nu reușisem să o impresionez, ci contrariul. Îi provocasem doar dezgust.

  — Îmi cer scuze în numele ei,  spun bătrânului și am plecat după ea. Omul aprobă înțelegător, probabil știind că tinerele ca ea nu frecventează astfel de locuri.

— Zoe! Așteaptă-mă!

— Nu vrei să mergem la un club?

— Îmi pare rău că nu a ieșit cum mi-am dorit...

  — E ok, deci?

  Sincer, îmi doream să am o discuție amuzantă cu Jessie, în momentul ăsta, dar nu puteam să refuz timpul petrecut cu Zoe, așa că  am acceptat.

Mă condusese într-un club de fițe, scump și rafinat. Ea începuse să se zbenguie de cum intrase și eu o urmăream din spate. N-aveam chef de dans în momentul ăsta ci de o masă copioasă fiindcă mă păstrasem flămând să pot mânca cu ea. Nimic nu ieșise așa cum voiam și toată debandada asta de ultim moment mă făcuse să regret și mai abitir că am încercat s-o văd pe Jessie în Zoe.

  — Dansăm? Îmi strigă ea la ureche, dar nu voiam, nu aveam chef.

— Poate mai târziu, mă duc să iau ceva de băut?

— Bine, eu vreau o vodcă cu ananas. Nu e mișto, aici?

I-am zâmbit înapoi, deși nu eram de acord cu ea. O primă întâlnire cu fata pe care voiam să o cunosc mai bine, nu se preta la o ieșire în club, ci la o discuție lungă despre visurile, planurie și gusturile fiecăruia. În afară de caracterul ei și de chitară, nu știam mai nimic despre preferințele ei.

M-am îndreptat către bar să iau băutura cerută de ea și o bere pentru mine. Nu mai voiam alcool tare pe stomacul gol, dar pesemne că ea mâncase înainte cu altcineva.

Încă nu comandasem ci îmi așteptam rândul la coada care se formase și instinctiv mi-am întors capul către ea. Știam ce pățisem data trecută, așa că trebuia să mă asigur că e încă acolo, pe ringul de dans. Când am văzut-o, temperatura sângelui se ridicase la o sută optzeci de grade și fața era gata să-mi pice. Dansa cu un tip, râdea și vorbea cu el ceva foarte amuzant probabil și nu știu cum pe măsa, o amuzau toți ceilalți, când cu mine era întotdeauna serioasă și de neclintit. Am lăsat-o naibii de coadă și băutură și m-am îndreptat către ei, dar în același timp, și ea venea în direcția mea.