Academia Îngerilor

Alb și negru

  Gem ușor când un zgomot mă scoate din starea mea de somnolență și deschid ochii, încă mahmură.

—Kailas? strig ușor, acoperindu-mi capul cu perna

—Trezește-te, putoare mică.

  Două mâini mă dezvelesc și îmi răpesc apărătoarea improvizată, făcându-mă să suspin ofticată.

—Vreau să mai dorm! mă plâng

—E deja 2, Dalinda, așa că ridică-te.

  Încerc să îmi deschid ochii, doar că o forță necunoscută acționează asupra pleoapelor mele. Tot ce îmi doresc e să mă mai lase două minute.

—Bănuiesc că nu te pot îndupleca nicicum? murmur inconștientă

—Ar fi câteva metode, dar mă îndoiesc că le-ai accepta.

  Tonul său pervers mă face să mă ridic imediat.

—Eh, așa ziceam și eu. râde

  Mă încrunt spre el. Stă sprijinit de perete, iar părul său e ciufulit în toate direcțiile, încă umed. Și-a făcut deja duș? Băiatul ăsta nu doarme?

—Te holbezi la mine. Îți dau trei secunde să încetezi, după care îți scot ochii. mă amenință ridicând un deget spre mine

  Scutur jenată din cap și îmi îndrept pașii spre șifonier. Oftez când văd alegerile pe care le am, totuși i-au o pereche de pantaloni și un tricou, îndreptându-mă spre baie.

—Ce facem azi? întreb înainte să intru

—Asta înseamnă că nu renunți la pariu? rânjește

Asta înseamnă că încă cred că te pot salva.

—Deci? Ce facem?

—Nu ți-a explicat nimeni că ăia curioși mor repede?

—Serios? spun șocată

  Rămâne perplex când îmi vede panica, apoi izbucnește în râs.

—Kailas! De ce râzi?! Fi serios! Curioșii chiar mor repede? De unde ai scos asta?

—Și știi cine mai mor repede?

—Cine? răspund speriată

—Fetele care refuză să-și facă de cap cu băieții arătoși, așa ca mine.

  Înfumurarea i se citește în privire.

Mă pleoștesc toată.

—Ești nesimțit. declar și trântesc ușa, dar în timp ce îmi dau hainele jos nu mă pot abține și încep și eu să râd.

Doamne, ce ți-e și cu îngerul ăsta!

—Te-am auzit, să știi! Nu te poți ascunde. Sunt irezistibil.

Pufnesc și pornesc dușul.

*

—Ți-a plăcut? mă întreabă în timp ce ieșim pe ușa restaurantului

Dacă mi-a plăcut?

—A fost delicios!

  Îl văd cu coada ochiului cum își întoarce capul spre mine și râde.

—Auzi, Dalinda?

  Continuăm să mergem, el în față și eu în spatele său. Nu știu exact unde, dar nu mă pot abține din holbat. Absolut fiecare clădire pe lângă care trecem, fiecare om care ne iese în cale, totul e atât de interesant pentru mine.