Academia Îngerilor

Suspiciune

—Dalinda, de ce căcat te bagi tu?!

—Pentru că tu ești nervos și nu vrei să cooperezi!

—Gata, porumbeilor! Calmați-vă păsăricile. Vreau să vorbesc între patru ochi cu Dalinda, Kailas.

Înlemnesc.

—S-să vorbești cu mine? De ce?

—Ia-ți gândul, pocitanie. Nu te las singur cu ea.

—Cred că ți-am dovedit deja cine deține avantajul aici. Pot să-mi fac și singur acest serviciu și să te zbor în... hm, ce zici de Alaska? Da, cred că ar fi pe gustul tău. Oricum, am zis să fiu băiat de treabă și să-ți arăt că am intenții bune.

Intenții bune?!

—Lasă vrăjelile. Tu n-ai niciodată intenții bune, nenorocitule. Ce te face să crezi că vreodată în viața ta, vei deține vreun avantaj în fața mea? Pot să lipsesc și o eternitate de acasă, lipitoare ce ești! Voi rămâne mereu deasupra ta! Chiar nu pot să cred că ai venit aici, având tupeul să ceri măcar așa ceva. Cât de prost ești?

—Îl vezi, Dalinda? Jigniri după jigniri. Dar nu-ți face griji, îl iubesc și-așa. surâde, privindu-mă

  Am impresia că tot locul ăsta se învârtește cu mine. Îmi dau seama că acum e atent la mine, așa că încep să vorbesc înainte să pierd ocazia.

—Akarius! Cine sunt acești oameni de care te tot folosești? Și ce s-a întâmplat cu Roy?!

—A, scumpul Roy. A făcut poc. Sărmanul, nu era prea rezistent. Să sperăm că ăsta o să mă suporte mai mult. Chiar a început să-mi placă de el, nu vreau să fiu nevoit să-l schimb. Adică, nu așa de repede.

Poftim?

—VREI SĂ SPUI CĂ IEI OAMENI CA ȘI CÂND AI AVEA VREUN DREPT ASUPRA LOR, LE POSEZI TRUPUL ȘI DUPĂ CE NU MAI AI NEVOIE DE EI, PA? țip, simțind cum lacrimile cer permis de liberă trecere spre obraji

  Kailas mă împunge cu cotul și se încruntă spre mine, dar focul din pieptul meu e prea puternic.

—Ăă...da. Ceva de genul. Care-i șpilul? râde

—Care-i...care-i șpilul?! tremur

—Dalinda, calmează-te.

  Dar nu pot să-l ascult. Datoria mea e aceea de a apăra oamenii! Cu ce drept face el asta?!

  Doamne, atâția nevinovați morți! Numai din cauza noastră! Dacă noi nu eram aici, Akarius n-ar mai fi venit!

—Realizezi că sunt doar oameni? își bate joc de mine, pe un ton care îmi face pieptul să se înroșească și mai mult

—N-ai niciun drept, mă auzi?! Niciunul! Ieși din corpul ăsta, te rog! Lasă-l să trăiască, el nu are nicio vină! Promit că nu te vom mai deranja niciodată, dacă am făcut-o, și-

Icnesc când Kailas mă trage de braț, violent.

Au!

—Ce dracu crezi că faci?

—Ne îndrept greșelile! Asta este numai vina noastră!

—Ești tâmpită?

Conversația ne este întreruptă de un râset sinistru și ne întoarcem amândoi spre Akarius.

—Măi, măi! Chiar mă gândeam în cât timp îți voi descoperi slăbiciunea, scumpo. Ce zici, vrei să vorbești cu mine?

Se uită la mine de parcă ar fi cea mai inocentă persoană, întorcându-mi stomacul pe dos.