Academia Îngerilor

Suspiciune

—Nu te băga, Dalinda!

—Las-o să se bage, cred că i-ar face mare plăcere să audă.

  Îmi dau seama imediat că nu mi-ar face, doar că înainte să apuc eu să mai spun ceva, pumnul lui Kailas îl izbește în plin.

Oh, nu!

—Kailas! Ce faci?! strig, disperată

—Nenorocitul naibi! Te omor!

Akarius nici măcar nu ripostează, în timp ce fața i se umple de sânge.

Odată. De două ori. De trei ori.

—Încetează, pentru numele lui Dumnezeu! urlu și îl trag de braț, fără să țin cont de furia și neatenția sa.

  Lovitura mă trimite direct în perete și pot să jur că îmi aud capul trosnind, la propriu, în momentul impactului.

Gem și frec locul care parcă pompează, sperând să nu sângerez și eu.

—Dalinda!

Îmi ridic privirea și dau de ochii săi îngrijorați.

—N-am vrut. îmi spune, începând să mă atingă peste tot, ca să se asigure că nu m-a vătămat în vreun fel.

—N-am nimic. oftez, încercând să mă ridic.

—Mă simt foarte jignit, să știi! zbiară Akarius

—Nu ți-a ajuns, sărăcie ce ești?!

—Kailas! Violența nu rezolvă nimic! Uită-te și tu la chipul lui!

  Mă întorc, așteptându-mă să văd ceva odios, deformat, dar în schimb dau cu ochii de un Akarius perfect sănătos, care stă în picioare, prefăcându-se că-și scutură tricoul de scame.

—Uau, se pare că am mai mulți ași în mânecă decât puteți voi număra, nu? rânjește

Ce Dumnezeu? Cum a făcut asta? Era foarte rănit! Am văzut cu ochii mei!

—Ce dracu?! mârâie Kailas, la fel de confuz ca și mine

—Vezi tu, hermano, se pare că sunt un fel de Hulk pe aici. Bine, unul mult mai arătos, dar nah. ridică din umeri

—N-ai cum să te vindeci. murmură Kailas, pierdut parcă  în propriile gânduri

—Eu zic să mai mănânci niște morcovi, știi tu...pentru vedere.

Face un fel de semn ciudat spre fața lui, zâmbind batjocoritor.

—Cum dracu te-ai vindecat?! Ești într-un corp uman!

—Nu-ți spun.

  Aproape că pot simți energia negativă care radiază dinspre Kailas. Nu e deloc calm, asta-i sigur.

—Acum, hai să lămurim câteva lucruri, dacă am stabilit care-i șeful. Puteți să stați jos.

Niciunul dintre noi doi nu se mișcă.

—Ok, cum vreți. Uite care-i treaba, Kailas. S-au întâmplat foarte multe lucruri de când n-ai mai trecut pe acasă. Rezumatul? Mi-am încărcat bateriile bine rău de tot. Am nevoie de un serviciu.

Are nevoie de un serviciu?

—Să ți-o trag! mârâie Kailas, arătând cât de dispus e să-i facă vreun serviciu

—Ouch! N-aș fi zis că ai gânduri d-astea cu mine.

—De ce serviciu ai nevoie? intervin, încercând să înțeleg odată pentru totdeauna ce vrea