Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 44

  - Trebuie sa vorbim.

Inima mi-a ajuns pana in gat din cauza sperieturii, si a trebuit sa imi abtin un tipat ce voia sa iasa. Am privit in tocul usii, unde Mathias statea cu un prosop la mijloc, proaspat iesit din dus. 

M-am ridicat cu viteza, si am trecut pe langa el.

  - Nu am nici timp si nici chef de-a jocul de-a impacarea, Blake. Stiu cum sa o gasesc pe Rebecca.

  - Despre ce vorbesti.

  - Kyle. Trebuie sa stie ceva cu siguranta. 

Mathias s-a plesnit puternic peste frunte si s-a injurat de cateva ori, apoi a venit dupa mine.

  - Sa mergem. 

  - Nu uiti ceva? intreb usor amuzata. 

A ridicat din spranceana nerabdator sa spun ceva dar in cele din urma a realizat singur si a fugit pana in camera sa puna ceva pe el, in timp ce si-a mai facut cadou cateva injuraturi. 

*Kyle*

Tocmai ce m-am pus in pat, si am stins toate luminile gandindu-ma cand are de gand rasfatata aia sa ma sune, dupa ce ca m-a lasat cu ochii in soare seara trecuta. 

  - Kyle? 

Vocea mamei s-a auzit dincolo de usa, urmata de doua batai discrete.

  - Intra. 

  - Te cauta parintii Rebeccai, spune mama care isi baga capul prin crapatura usii. Ai ceva sa ne spui? 

  - Nu. Nu stiu ce se petrece. 

  - Le-am facut deja o cafea. Coboara, te rog. 

Inima a inceput sa imi bata puternic desi stiam ca nu am facut nimic. Am coborat scarile timid, si l-am gasit pe Mathias in sufragerie, alaturi de o tipa blonda care avea aceeasi sclipire in ochi ca si Becca. 

  - Buna seara. Cu ce va pot ajuta? 

  - Unde e Rebecca? intreaba tipa blonda dintr-un foc si ma face sa fac un pas in spate.

  - Iubito, nu asa. Ca nu obtii nimic daca fuge si se ascunde sub pat. 

  - Cum adica unde e Rebecca? Nu v-ati intalnit dupa misiune? il intreb pe Mathias dar il vad prea tarziu cum da din cap negativ. 

  - De ce trebuia sa am un copil cu cel mai mare cretin? intreaba mama Beccai si ma face sa zambesc. Ce misiune, Mathias? 

A inceput sa ii povesteasca tot ce am avut de facut cu o zi in urma, cum m-a pierdut pe mine la club si cum destinatia era la aeroport. 

  - Am fost deja acolo .. nu era. Stii ceva, orice in plus Kyle? 

Mi-am mijit ochii sapand in memoria mea, incercand sa imi amintesc orice amanunt dar nu mi-a venit nimic in minte, asa ca am sfarsit prin a da negativ din cap. 

  - Minunat, alta fundatura. La dracu sa ma ia. 

  - Doamna Blake, cred ca am un plan. 

*Rebecca*

Eram infrigurata si speriata, intr-o camera extrem de mica, rece si intunecata ce continea doar o saltea mizerabila si o fereastra pe care nu se mai vedea mare lucru de la atata praf. Stateam cu genunchii stransi la piept, gandindu-ma ca asta a fost ultima prostie facuta din viata mea, si ca tot ce imi doresc e ca mama sa intre pe usa de metal din fata mea. Aveam fata umflata de la plans si simteam cum stomacul ma roade de la foame. 

Usa s-a deschis lent cu un scartait, iar lumina de pe hol m-a facut sa imi strang usor ochii sensibili. Am distins imaginea unui barbat urias, ce s-a apropiat apoi s-a lasat la nivelul meu.