Capitolul 37

2.6K 243 11
                                    

Prima persoană care auzi și văzu știrea fu Regina Arnwitch, în noaptea dintre treizeci și unu martie și întâi aprilie, când nu putea dormi din cauza faptul că se trezise să-l împace pe ăla micu' -așa cum obișnuiau toți să-i spună, iar somnul o sărise, amenințând să nu se mai întoarcă.

Se așezase, așadar, lângă Richard care dormea cu o mână înafara patului, luptând pentru a-și revendica partea sa de așternut, și puse mâna pe telecomanda aflată deasupra noptierei sale. De când cu bebelușul, reușea să se uite la televizor destul de greu, însă mulțumea Cerului că Richard o ajuta în astfel de chestiuni, pentru că, în caz contrar ar fi arătat ca o epavă, ba chiar nu ar fi făcut deloc față acestei responsabilități scumpe. Oftă, lipindu-și tălpile înghețate de gamba caldă a soțului său, și lăsă televizorul să difuzeze programul de știri de pe un canal, ascultând omniprezentă vocea prezentatoare. Brusc, bebelușul începu să plângă din nou. Regina își dădu ochii peste cap și dădu să se ridice din pat, când o parte a creierului său percepu cuvintele de la televizor, și cu coada ochiului se văzu pe ecranul televizorului. Chipul ei și chipul lui Edward erau asociate, astel încât avu suficient timp pentru a privi -parcă pentru prima dată- trăsăturile atât de comune dintre cei doi. Aveau aceași nunață a pielii, cu ochii la fel de albaștri și buzele pline. Exact așa cum se și prezenta în BREAKING NEWS articolul. Văzu gigantic cuvântul „frați", iar mai apoi, cerul îi pică în cap în fața imaginilor care îl întruchipa pe Hook cu Margo Wilde, într-un restaurant, discutând. Nu priveliștea era supărătoarea -ce să aibă ea cu relația dintre cei doi?- cât informațiile transmise.

Se trânti înapoi pe pat, cu un picior sub ea, nevenindu-i a-și crede ochilor. Tenul îi deveni livid, iar mâinile i se răciră brusc. Fusese conștientă de faptul că, tatăl său biologic nu era un sfânt, dar nu luase în calcul posibilitatea prezenței unor frați, cu atât mai puțin relația de rudenie -de care ea nu știuse absolut nimic- pe care, cică, ar fi avut-o ea și Edward Hook. Nu se mai duse la bebeluș, înnebunită de ceea ce auzea și vedea; puse rapid mâna pe telefonul mobil și apelă la numărul înscrs sub numele „vinovatului". Telefonul său era, însă, închis, din moment ce nici nu se crăpaseră zorile...

***

O vezică plină, un telefon sunând intermitent, caldura triunghiului dintre picioarele lui Margo lipindu-se de coapsa lui... Ăsta era începutul unei dimineți aglomerate, de duminică, în care își planifica să își îngrașe iubita și să petreacă mai multe clipe în doi. Răpăitul ploii îmbia baricadarea în case, iar pielea i se îmbrobodă când, dinspre balcon, o pală de vânt rece îi lovi pe amândoi. Se punea pe vreme rea, în Rochester...

Tragând-o mai aproape pe Margo de sine, puse mâna pe telefonul de pe noptieră, care îi strica dispoziția, și glisă cu degetul pe suprafața ecranului: Dacă-l închid din greșeală, revin la trupul fierbinte al lui Margo, la sfârcurile sale tari și la gura ei dulce... dacă raspund... ei bine, s-a dus cu romantismul...

Spre ghinionul său, glasul lui Richard reverberă din microfonul smartphone-ului, și imediat și-l puse stângaci la ureche, făcând-o până și pe Margo să deschidă ochii din cauza agitației.

-D...da? Avea un sentiment rău, o presimțire din cele mai negre, iar de aceea, involuntar, se bâlbâi.

-Deschide televizorul, Hook! Era o porunca ce îi întări convingerea că ceva oribil deja se întâmplase. Se desprinse din brațele femeii bulversate, părăsind trupul cald cu regret, fiind pregătit să caute telecomanda pe care uitase cu desăvârșire unde o pusese.Talpa piciorului său făcu treaba, însă, căci pe podea se afla obiectul cel mult dorit, unul din degetele sale apăsând pe comanda de deschidere a ecranului. Imediat, culori vii care-l făcură pe Edward să simtă că orbește, fură însoțite de cuvinte ce se înfipseră adânc, ba chiar letal, în cordul bărbatului.

Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum