Capitolul 8

4.1K 398 56
                                    


Florance nu păru deloc încântată să o revadă pe Margo, dar fata se și așteptase la acest lucru, astfel încât nu comentă, nicidecum, la neospitalitatea mamei ei. Prima întrebare pe care i-o și pusese Florance fusese:

—Când te reapuci de muncă?

—Curând, zise Margo, dar habar nu avea unde și când. Bunica ei fusese cea care domolise apele învolburate dintre mamă și fică, îndemnând-o pe Margo să se instaleze la etaj. În mai puțin de o oră organizase vechiul ei dormitor, chiar dacă nu se simțea deloc bine primită aici. Se așeză pe patul înalt ce îi aparținuse în adolescență și privi pereții albi, ca neaua, ce fuseseră martorii anilor trecuți.

Dacă îi era dor de casă? Ei bine, răspunsul era nu. Nu îi fusese niciodată dor de temnița ei, iar pentru că bunul simț îi lipsea cu desăvârșire nici că mai dăduse prin aceste părți. Oftă și se lăsă pe pat, extrem de obosită din cauza zilei ce se scursese în autobuzul care o adusese aici. Ar fi trebuit să facă un duș, dar renunță la această idee și adormi imediat, nemaigândindu-se nici un moment la cei de jos. Se scurseră extrem de lent două zile viscoloase, timp în care mătușa fetei se arătase cea mai dornică de a conversa cu ea și de a pătrunde în viața ei din ultimul timp. Pe lângă asta, Florance se arătase atât de glacială și de nepăsătoare căci se părea că pentru ea fiica ei cea mare nu exista în aceași casă cu propria-i persoană.

În acest timp, Margo se interesase, discret, de centrul ziaristic din acea zonă și curând află că le mai trebuia un redactor la revista extrem de clasică și liniștită a micului oraș. Momentan, acest job mergea mână în mână cu pregătirea ei profesioană, iar femeia se și îndreptă într-acolo în acea zi de sfârșit de februarie. Soarele îi zâmbea cu dinți, iar femeia se mișcă de pe un picior pe celălalt înghețată, așteptând ca autobuzul să vină pentru a o lăsa direct în fața sediului.

Dacă cineva ar fi spus că Livingstone este un oraș la fel de mare și de aglomerat ca New York-ul, Margo ar fi râs fără oprire. Mulți nu știau că Livingstone este doar o localitate ce nu se poate compara nici cu Columbia Falls. Semăna, mai degrabă, cu un sat ceva mai mare, plin de cutume și de ideologii destul de învechite.

Era îngrijit, cu străzi pavate și curate, însă oamenii nu doreau a se desprinde de tradiția din munți. Mic, deloc aglomerat, pitoresc. Astfel ar fi descris ea Livingstone. Tocmai atunci, autobuzul sosi, iar femeia se urcă pentru a prinde un loc pe scaunul de la geam. Era cald și bine în vehicul, iar ea privi încântată peisajul încă iernatic al zonei. Se cam părea că Proserpina întârzia să apară în aceste zone uitate până și de Dumnezeu. Râse la acest gând, fiind extrem de optimistă în ceea ce privea locul ei de muncă din această localitate considerată importantă de către guvern. Zâmbetul ei ar fi persistat pe chipul curat dacă, în acel moment, nu l-ar fi văzut pe cel ce nu lăsa primăvara să vină la ea. Hades al ei... Își opri firul descriptiv dându-și seama că asocierea cu mitologia greco-romană nu era perfectă. Nu era Hades, era EDWARD?!

Asta era și mai rău! Privi cum acesta mergea în sensul opus autobuzului, vorbind la telefon și fiind extrem de elegant în bocancii lui cu ochelari de soare. Nu putu să își dea seama dacă el o văzuse, căci își închise ochii și strânse din palmele ce îi transpirau, ca un struț prost ce era. Autobuzul merse mai departe, iar ea respiră din ce în ce mai precipitat. Cum...? Trecuseră doar două zile... O găsise! Cine îi spusese? Era blestemată! Înghiți nodul ce se formase în gât și fu pregătită să coboare în fața micuțului sediu. Cu picioarele ca gelatina, Margo se dădu jos din autobuz și rămase un moment în stație pentru a trece prin filtrul minții informațiile. Edward Hook chiar o găsise și în gaură de șarpe. Edward Hook venise după ea...

Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum