Mincinoasa -Seria „Domnişoara Wilde": VOLUMUL I

Capitolul 22

            —Lasă-mă să înțeleg, Margo, făcu Delia. Ai lăsat-o pe mama să vorbească cu preotul?

—Eram ocupată și... femeia oftă. Da, exact asta am făcut, sorbi ea din pepsi-ul pe care-l comandase de la Pickle Barrel. Nu am crezut că...

Delia oftă și își trosni degetele. De când sosiseră în localul pentru gustări rapide Edward nu scosese un cuvânt, ci doar devorase sandwich-ul comandat, cu multă carne și murături privindu când pe una, când pe alta. Nu intervenise în vreun fel în convorbirea lor, iar Margo se întreba dacă nu cumva crezuse că în mod intenționat numele fuseseră schimbate. Spera ca acum, dacă existase orice urmă de suspiciune, să fi dispărut când îi explicase Deliei ce și cum.

Plecaseră din fața Bisericii, părinți lui spunând că doresc să se înapoieze la B&B, iar familia ei acasă, lăsându-i pe cei tineri acolo. Delia spusese că nu va rămâne în Livingston peste noapte și îi ceruse lui Margo să îi explice cum de avusese loc această încurcătură, ceea ce îi determinase să ia prânzul la unul dintre localurile din zonă.

—Înainte să plec, voi discuta personal cu mama, zise Delia.

—Cum dorești, făcu Margo. Dar ai putea rămâne și..

—Nu, Margo, trebuie să mă întorc la firmă, zâmbi Delia. Și la psihologul meu, gândi femeia fără să fi deschis telefonul încă. Ei bine, dori ea să finalizeze, pot doar să vă felicit, pe amândoi. Își așeză o mână peste pumnul surorii sale. Mi-am dorit mereu să te văd măritată, iar Edward Hook este bărbatul perfect pentru tine. Se ridică, iar Margo făcu același gest. Cele două surori se îmbrățișară lung, iar Edward se întrebă, pentru un moment cum ar fi fost să-i spună Reginei că el îi era frate. Ne vedem, sper eu, până la nuntă. Le zâmbi cald amândurora, aplecându-se spre Edward care o îmbrățișă și acesta pe partenera lui preferată de afaceri. Iar dacă intervine ceva, la firmă, mă refer, te anunț eu, îi zise ea. Oricum... cred că știi că trebuie să fii la New York... spunea aceste cuvinte în timp ce se îndrepta spre ieșirea din local, ceea ce o făcu să se lovească de o persoană.

Edward observă bărbatul de cum intrase în local, iar inima lui stătuse în loc, fiind sigur că totul urma să tulbure liniștea publică. Inevitabilul se produse, iar Delia se lovi de Rey. Libidinos bărbatul o atinse pe șold, strângând-o pentru a nu-i permise să se mai clatine, iar când femeia ridică frunte pentru a-și cere iertare, chipul ei albi.

—Am crezut eu că văd acest trio de afară, făcu bărbatul ștrengărește. O îmbrățișă brusc și spuse. Delia, nu? Măi, măi, măi, ce ai mai crescut! Râse și femeia se trase din brațele sale fiind gata să dărâme o chelneriță. Pleci? Făcu inocent bărbatul.

Margo rămăsese la fel de lividă ca sora sa, însă numai Edward reacționă.

—Da. Își dori din tot sufletul ca bruneta să nu leșine și să nu îi arate cât de frică îi era de acesta. Nu se înșelă, iar cunoștințele sale în materie de femei dădură roade, căci Delia expiră brusc, culoarea îi reveni în obraji și ieși ca o furtună pe ușă. Nevinovat, Rey dădu din umeri și se întoarse spre cei doi logodnici.

Din instict, Edward o prinse pe Margo de încheietură, fiind gata să o tragă spre ieșire, când, deliberat, bărbatul fluieră.

—Ce miresică frumoasă! Fără a fi invitat luă un loc pe scaunul pe care stătuse sora femeii ce strângea acum din dinți. Dar bine, prietene, se adresă el către Edward, nu mi-ai spus și mie de logodnă?