Forever yours |Luke Hemmings F.F.|

6.

6.

Draga Luke,

Nu ti-am mai scris nimic de cateva zile, dar asta nu pentru ca te-as fi uitat. Eu nu te-am uitat. Am ajuns sa cred ca totul e aiurea. Cuvintele inghesuite pe mica foaie galbuie parca nu isi gasesc locul. Oricat de mult m-ar durea adevarul, oricat de greu o sa imi fie, tot trebuie sa o fac. Ma simt precum o fantoma ratacita in labirintul trecutului. Sunt incatusata de amintiri. Elibereaza-ma!

Sunt o straina pentru tine, Luke. Un nimeni. Abia daca imi mai stii numele. Astazi mi-ai cerut un creion la ora de biologie. Mi-ai spus intocmai cu cele ce urmeaza: " Psst. Colega... ". Nici macar atat? Dupa tot ce a fost intre noi doi?Adevarul e in prezent. Adevarul e azi, nicidecum ieri. Adevarul e ca trebuie sa renunt la tine, la a-ti mai scrie, la tot. Absolut tot. Dar eu nu pot sa uit. Nu pot decat sa incerc. Nu asta e ceea ce vreau; e insa ceea ce trebuie.

Te vad la liceu cand imi citesti manat de curiozitate biletele. Ochii mei sunt tot timpul atintiti asupra ta. Te vad cum alergi in fiecare dimineata inspre dulapul tau, sperand sa ma gasesti acolo. Dar nu sunt. Nu pot sa fiu. Umbra ma ascunde de tine, umbra neagra a amintirilor. Te vad cum citesti parca flamand biletele de la mine. Si te intristezi, suferi. Chiar ai incercat sa imi scrii si tu la randul tau o data, dar inspre final ai aruncat hartia la cel mai apropiat cos de gunoi.

Eu nu mai pot asa. Nu mai vreau sa ma amagesc cu vise, sperante desarte. Irealizabilul ma inconjoara din toate partile. Iubirea noastra a devenit imposibila. Iarta-ma, dar nu mai pot purta de una singura razboiul asta crunt in care pierd, in care te pierd. Renunt. De ce? De parca nu stii. Nu mai esti al meu. Dar tine minte ceva, Luke: eu o sa fiu

                             A ta pentru totdeauna