Forever yours |Luke Hemmings F.F.|

2.

2.

 Dragă Luke,

Pot să las să îmi curgă câteva lacrimi; nu mă tem să plâng, dar ce mă doare cel mai tare e că am fost atât de aproape să reuşim. Acum tot ce îmi mai rămâne de făcut e să te privesc cum te îndepărtezi, să mă confrunt cu durerea nimicitoare de a te pierde. Sau aş putea să lupt pentru a te recupera. Dar îmi e greu. Ce doare cel mai tare e că tu nu îți aminteşti de mine. Cum, Luke? Cum? Cândva mi-ai spus că nu ai putea să mă uiți. M-ai mințit? Spune-mi.

Nici măcar nu ştiu de ce îți scriu asta. Nu voi schimba nimic. Încerc, dar în zadar. Nu mai eşti al meu. Accident stupid! Ți-am spus să nu te urci pe motocicleta aia idioată, Luke!

Mâine când voi strecura atentă scrisoarea în dulapul tău de la liceu poate mă vei vedea. Ai face ca lucrurile să fie mai simple; nu mi se permite să îți spun despre noi, asta ți-ar afecta lungul proces de recuperare.

Pot, în schimb, să îți amintesc de tine, de cum erai tu atunci când noi doi eram împreună, atunci când aveam şi eu un loc în viața ta. Am lipit mai jos o poză cu tine, doar cu tine. Ți-am făcut-o când am împlinit un an de relație. Era 17 iunie trecut. Mă rog să sfârşim împreună dacă ne e sortită pieirea. E ca şi cum aş aştepta ploaia stând in deşert. Şi îmi e sete, Luke.

Umezesc foaia îngălbenită cu parfumul meu. Îți pare cunoscut? Ciocolată şi margarete. Trebuie să îți aminteşti. Te iubesc, Luke. Şi ştiu că şi tu mă iubeşti, chiar dacă încă nu îți dai seama.

                                    A ta pentru totdeauna