Familia Addams

CAPITOLUL 6

Era intuneric, iar Morticia statea in micul cabinet, la fereastra dechisa, privind o cumplita furtuna cu fulgere si trasnete. Fulgerele explodau, tunetele bubuiau, ploaia cadea siroaie pretutindeni, iar ea savura fiecare secunda.

Gomez statea in spatele ei, tinand-o de talie.

-Grindina, zise el visator.

-Si fulgere, spuse Morticia.

Gomez dadu din cap:

-E o noapte mizerabila.

-Stiu, dragule. Splendida vreme pentru o sedinta, aprecie Morticia si se apleca pe fereastra. Copii, acum haideti in casa! Incepem!

Apoi rase:

-Si lasati jos antena aia!

Chiar in timp ce-o spunea, scapara un nou trasnet bubuitor..

In partea opusa a orasului, Gordon si Abigail se aflau intr-un motel darapanat, tipic stil sosea, cu perdele de plastic patate si un tablou ca o improscatura de ulei. Gordon sedea pe pat, cu fata spre o oglinda crapata. Abigail statea in picioare de-o parte, consultand o fotografie de-a lui Fester pe care le-o imprumutase Tully, uitandu-se cand la ea, cand la oglinda.

-Ce chestie sinistra, spuse ea. Baietelul meu si creatura asta hidoasa.

-Mama, protesta Gordon, ranit in amorul propriu.

-Aa, creatiunea asta frumoasa, se corecta ea si-i zambi. Gandeste-te numai, ingerasul meu. Gata cu incaierarile prin pravalii paduchioase. Gata cu imprumuturile la putregaiuri ca Tully Alford. Toti banii aia deliciosi, parca-i simt, chiar aici, in varfurile degetelor.

-Si eu la fel, spuse Gordon, cu mainile desfacandu-i-se si inchizandu-se automat.

Abigail puse jos fotografia cea urata, reprimandu-si un tremur.

-Acum mai avem doar o saptamana, si-am scapat. Localizezi hruba de bani, dupa care ne-am facut nevazuti, puf! Inca inainte sa-si dea ei seama ce lipseste.

-Si Alford? intreba Gordon.

Abigail ofta.

-Avem nevoie de el, deocamdata. Iar pe urma, vom fi la mile-ntregi departare si, ranji ea, el s-o ia pe cocoasa.

Gordon ranji si el.

Nu exista nici o posibilitate ca planul sa dea gres.

Cand Tully si Margaret sosira la conacul Addamsilor pentru sedinta, Lurch le lua pardesiele ude. Margaret era si acum imobilizata in catusa siameza, asa ca n-avusese cum sa-si schimbe imbracamintea, sau, in general, sa faca mare lucru.

-Ce seara mizerabila, spuse ea posomorata.

-Nu mai adauga si tu, replica Tully.

Wednesday veni sa-i escorteze in cabinet.

-Mareata noapte pentru voi, astia! comenta din toata inima Tully. Ce faci, pustime? Intinse mana s-o mangaie pe cap, dar fetita se feri.

-Buna, draga mea, o saluta Margaret, cu un zambet subtire lipit pe fata, dupa cre isi ridica mainile incatusate. Ai putea.. ?

Wednesday ii elibera cu dibacie degetele din capcana, spre uimirea lui Margaret.

-Multumesc, spuse ea, si incearca sa-si aranjeze hainele aflate in neoranduiala. Cheama-mi un taxi, Tully!

Tully clatina din cap.

-Cheama-ti singura.

-Perfect, raspunse Margaret si intinse nerabdatoare mana recent eliberata. Da-mi cheile de la masina.