Judecatorul Womack fu atat de infiorat sa-l vada pe Tully incat nici macar nu-l primi in casa. Asa ca Tully ramase pe treptele de la intrare, pescuindu-si din buzunarul vestei dublonul.
-Tot mai lucrezi pentru Addams? intreaba cu artag Judele Womack si se incrunta apoi la Margaret, care astepta pe gazonul din fata. Te-a prevenit mama, Margaret. Ii mai aud si-acum glasul, limpede ca un clopotel. Spunea mereu, zi si noapte: "Marita-te cu Tully Alford..".
-"Si-ai sa-l auzi pe Satan hohotind", incheie Tully, citatul, si-i indeasa moneda in mana. Poftim dublonul.
-M-am prins in asta! spuse Margaret, continuand sa se chinuie in catusa siameza.
Judele Womack se uita urat la Tully, parand sa-l suspecteze pe el ca ii aplicase catusa.
-Viata ta desfranata, spuse, apoi examina comoara cu nestemate mai indeaproape. Ia te uita. Astea-s smaralde?
Margaret dadu din cap, iar Judecatorul se grabi sa coboare scara si s-o ajute. Sa admire si sa jinduiasca la smaralde.
Dupa ce parasi casa Judecatorului, Tully se inapoie la biroul sau de avocat, tarand dupa el servieta imposibil de grea. Birourile sale fusesera candva de-a dreptul cochete, dar acum pielea fotoliilor incepea sa se crape, iar o zugraveala de mult era nevoie.
Se opri in anticamera, privind in jur dupa secretara:
-Miss Bradbury?
Mai privi putin in jur.
-Miss Bradbury!
-E la masa, domnule Alford, raspunse o voce din biroul lui.
De vreme ce acolo nu avea cine sa fie, Tully se incrunta, pasind prudent inauntru.
In birou, asezata pe scaunul clientului din fata mesei sale, statea Abigail Craven, o batrana aroganta, trecuta de 60 de ani. Vointa ei de otel si tainica ei putere manipulatoare abia daca erau mascate sub un foarte subtire strat de poleiala si bune maniere.
Tully se sili sa rada, punandu-si jos servieta:
-Doamna Craven, tocmai vroiam sa va sun.
Abigail se rezuma sa strambe din nas.
-Sunt sigura de asta, spuse, apoi arata spre dreapta. Nu l-ati cunoscut pe fiul meu, Gordon, nu-i asa, domnule Alford?
Tully se intoarse, pregatindu-si un zambet dragut, dar cand il vazu pe Gordon ii cazu fata. Gordon, un barbat carnos si rotund de vreo 40 de ani, era imbracat impecabil, chiar daca excentric. Parul sau negru ii era lipit de cap cu pomada si, cu pieptul sau cat un butoi si atitudinea de kamikaze, oferea intr-adevar o priveliste amenintatoare.
-Asta-i ala? intreaba Gordon. Pungasul de care mi-ai vorbit?
Inainte ca Tully sa poata reactiona, Gordon il apuca de beregata, spanzurandu-l de perete cu capul in jos ca pe un tablou vechi.
-Asteapt-o clipa, stai asa! striga Tully, inecat. Trebuie sa ma ascultati!
-Sa va ascultam, domnule Alford? zambi cu rautate Abigail. Si de ce am face-o?
-Va rog, il implora Tully, sufocandu-se. Doar s-auziti ce am de zis..
Gordon o privi pe maica-sa si ridica din umeri:
-Mama.. matale hotarasti.
Abigail ii surase.
-Gordon si cu mine ne bucuram de o relatie foarte.. speciala, ii explica ea lui Tully. Mor dupa el.
-E o cobe, comfirma Gordon, dand din cap voios.
-Inviorator, nu ? intreba Abigail, apoi se uita la chipul incordat si panicat al lui Tully. Jos, Gordon.
Gordon paru foarte dezamagit:
-Mama..
-Gordon! facu taios maica-sa.
-Gordon, spuse Tully, vocea sunandu-i ca un croncanit.
Gordon ofta si-i dadu drumul lui Tully, lasandu-l sa cada in cap. Scancind, se tari spre biroul sau.
-Si ce mai face sotia dumneavoastra, domnule Alford? intreaba Abigail, cu mainile impreunate cuminte in poala. Am auzit atat de multe despre ea. Tot fermecatoare? Tot.. cheltuitoare?
-N-am banii pe care vi-i datorez, murmura el slab. Am incercat totul.
-Da, ma rog, v-am imprumutat o suma considerabila, spuse Abigail, pigulindu-si o scama de pe maneca. Multe mii de dolari. A sosit scadenta. Acum.
Tully dadu din cap:
-Curand, va promit.
Abigail il studie, apoi clatina din cap cu tristete batjocoritoare.
-Oh, Gordon, cat as dori sa-l cred..
-Si eu, replica Gordon, si-si arata dintii spre Tully.
-E atat de teribil de increzator, ii spuse Abigail lui Tully.
-E o sfanta, ii spuse Gordon lui Tully.
Tully se resemna sa dea din cap stingher, privind de la unul la altul.
Abigail ii zambi iar fiului ei:
-Prost baiat! Sunt mandra de el.
Gordon il insfaca pe Tully si matura biroul cu el. La asta, servieta lui Tully se deschise, iar dublonii se imprastiara afara. Vazand aurul, Abigail si Gordon schimbara un zambet malitios.
-Ne-a mintit, mama, spuse Gordon.
-Nu! striga Tully, in pragul isteriei. Nu-i ceea ce credeti! Astia-s dublonii! Pentru contul Addams!
Abigail isi duse un deget la frunte, ganditoare:
-Addams?
-Mai sunt si altii, insista desperat Tully. E o avere intreaga, dar nimeni nu pune mana pe ea! Credeti ca n-am incercat?
-Ati incercat? se interesa Abigail. Ati incercat destul de staruitor?
Se intoarse spre fiul ei:
-Intreaba-l, iubitule.
Gordon facu un pas amenintator inainte.
-Nu! isi ridica Tully bratele incercand sa se apere. Iubitule! Nu intreba!
Chipul lui Gordon se aplecase la cateva degete de-al lui. Lumina becului agatat in tavan ii albea parul, facandu-l sa para chel ca o bila de biliard. Facandu-l sa arate intocmai ca.. Tully se holba la el, nevenindu-i sa creada.
Gordon era bucatica-rupta Fester cel de mult pierdut.
आप पढ़ रहे हैं
Familia Addams
हॉररFaceti cunostinta cu familia Addams: Morticia, care ingrijeste trandafirii retezandu-le bobocii, Gomez, pentru care un aprig duel cu sabia inlocuieste o strangere de mana. Apoi Pugsley si Wednesday, dragalasii lor copii. Pugsley colectioneaza indica...
