Familia Addams

CAPITOLUL 3

Chiar in fata proprietatii Addams, Tully Alford, avocatul familiei, si sotia sa, Margaret, se apropiau de "poarta", o monstruozitate din fier forjat care intotdeauna se deschidea dupa cum o taia capul

Sau nu.

Tully, care odinioara fusese chipes iar acum era buhait si imbatranit, se opri in fata "portii", privind spre casa fara pic de entuziasm.

-Ei, haide, spuse Margaret, luandu-i-o inainte.

Femeile nevricoasa si superficiala, isi petrecea aproape toate ceasurile de trezie prin a fi dezamagita alaturi de, sau de catre sotul ei.

In timp ce Tully o urma prin Poarta, Poarta se tranti pe neasteptate, apucandu-i poala pardesiului. Smucit intr-o frana brusca, Tully incerca sa-si elibereze mantoul, luptandu-se cu Poarta.

-Da-mi drumul! striga Tully, tragand cat putea de tare. Da-ncoa'! Inceteaza!

Continua sa zgaltaie, fara succes.

-Te previn, Poarta! Nu-i o zi buna!

In salonul de muzica, Gomez muta o piesa de sah si apoi, la gesticulatia dramatica a lui Thing, privi impreuna cu Morticia afara. In timp ce se uitau pe fereastra, Thing muta iute doua piese de sah, trisand.

-Uite, dragule, spuse Morticia. A venit Tully.

Gomez rase, privind ciorovaiala din curte.

-Ha! Tully asta, comenta el si clatina din cap.

Morticia incuviinta, amuzata si ea:

-Iar se zbenguieste cu Poarta.

Gomez redeveni atent la tabla de sah si facu o mutare.

-Sah, spuse.

Thing muta la randul ei, apoi facu un gest de triumf, in timp ce Gomez se incrunta.

-Sah mat, observa Morticia, foarte impresionata. Bravo tie, Thing.

Gomez doar se incrunta, si aseza piesele pentru inca o partida. Din cine stie ce motiv, ori de cate ori jucau sah, Thing intotdeauna castiga.

Afara, la jumatatea aleii din fata, Margaret se opri nerabdatoare.

-Tully! Il chema ea si batu din picior. Nu poti sa tii pasul?

Tully isi sfasie pardesiul, incercand sa si-l smulga din Poarta.

-Incerc, protesta el.

Margaret isi puse mainile in solduri, foarte nemultumita:

-Astia ti-s ultimii clienti care te mai platesc, daca-mi dai voie sa-ti amintesc.

-Daca asta-ti face placere.. replica Tully si-si rupse mantoul complet, reusind in sfarsit sa scape.

-Da, ma rog, ceva tot trebuie, spuse Margaret, si-si privi propriul pardesiu, destul de demodat. Ca de pilda, o haina decenta pe mine. Ceva elegant, de seara. Cere.. un imprumut. Roaga-i.

-Nici un imprumut! Nu-s un calic! prostesta Tully; apoi dadu afirmativ din cap, intrerupandu-si sotia inainte de a-i putea replica. Nu-i nevoie sa zici nimic. Fac eu rost de bani, promise el. Am un plan.

Margaret isi duse mana la frunte:

-Totu-i atat de umilitor! De ce te-oi fi luat eu pe tine de barbat?

-Fiindca am spus eu da, ridica Tully din umeri.

Margaret nu-i lua in seama raspunsul si porni spre usa de la intrare, ocolind dibaci masina de ceata ca si cum aceasta ar fi avut toate motivele din lume sa se afle acolo.