CAPITOLUL 2

66 9 0
                                    




Aflati inca sus in dormitorul lor, Gomez o cuprinse pe Morticia cu bratele. In timp ce i se asternea languroasa peste piept, fu prinsa intr-o neasteptata raza de soare. Stranse ochii si se smulse din calea ei, iar uriasa orhidee carnivora aflata pe noptiera de langa ea fremata.

-Gomez, spuse, cu voce slaba. Soarele. Il me perce comme un poignard.

-Tish, exclama Gomez, teribil de excitat, asta-i frantuzeste!

-Oui, facu Morticia si ridica din umeri cu nonsalanta.

-Cara mia!

Isi croi drum de sarutari in sus pe gatul ei, dupa care, izbucnind cu entuziasm si simt de raspundere, sari din pat, tragandu-si sabia din teaca de langa noptiera si agitandu-o spre insolenta raza de soare.

-En garde, Monsieur soleil! striga el, impungand si parand cu spada, mimand astfel un duel cu raza de lumina.

-Gomez? intreba Morticia, lasandu-si mana sa atarne moale peste marginea patului.

Gomez continua sa dea cu spada.

-Querida? replica el intrebator.

-Azi noapte, ti-ai... iesit din tatani, spuse ea examinandu-si lacul de unghii rosu ca sangele. Parca erai un demon disperat, urland. M-ai speriat.

Tacu, apoi izbuti un suras pierdut.

-Mai vreau!

Gomez arunca spada si reveni la ea pe data.


Pe acoperis, Mamaie ii dadu masinii ei de ceata un sut tafnos.

-Galeata de suruburi imputita! o ocari ea.

Masina de ceata, rablagita si greoaie, functiona prost, chinuindu-se sa-si inchege peticele de ceata deasa, asa ca-i mai arse una, si mai tare.

In fereastra dormitorului, Gomez scoase capul afara in timp ce, in spatele sau, Morticia sedea la masa de toaleta, periindu-si parul cu perie de argint filigranat.

-Mamaie, striga el spre acoperis, nemultumit de-a binelea. Unde ti-i ceata?

Singurul raspuns pe care-l primi fu masina de ceata pravalindu-se in jos, cativa milimetri salvandu-l de la decapitare. Harabaia gauri acoperisul verandei si se facu tandari pe pamant. Gomez privi la masinaria paradita, apoi ridica din umeri si inchise fereastra.


Lurch, giganticul valet al familiei, statea langa usa de la intrare, tinand in mainile sale enorme doua pungi de hartie maro cu gustarea pentru scoala a copiilor. Continutul pungilor fosgaia si se zvarcolea, nerabdator sa scape.

Wednesday, gata sa iasa, intinse mana sa-si ia punga:

-Multumesc, Lurch!

Pugsley- revenit la obisnuitele sale proportii bondoace- isi lua punga, deschizand-o sa fure o privire inauntru. Lurch marai la el, iar Pugsley inchise repede punga si-si urma sora afara.

Lui Lurch nu-i placea cand copiii Addams intarziau la scoala. Nu-i placea deloc.


La etaj, Gomez statea pe balconul dormitorului exersandu-si lovitura de golf. Lovea minge dupa minge, cu Thing pe post de crosa. Morticia se asezase in spatele lor, privind si sorbindu-si ceaiul de dimineata.

O minge de golf zbura, cu viteza incredibila, prin fereastra singurului vecin al familiei Addams, ursuzul si batranul Judecator Womack. Judecatorul Womack locuia in eleganta casa, frumos intretinuta, de pe colina ce dadea spre conacul Addamsilor. Cand mingea ii sparse fereastra bucatariei , Judecatorul Womack ridica nasul din mancare exact la timp ca sa vada mingea aterizandu-i in fulgii de porumb, sfaramandu-i castronasul si improscandu-l si pe el cu lapte batut.

Furios, Judele Womack dadu fuga la fereastra sparta, agitandu-si pumnul a neputinta.

-Addams! striga el.

Din balcon, lui Gomez si Morticiei li se paru ca acesta le facea semne cu mana- asa ca-i facura si ei.

-Scuzati-ma pentru geam, d-le Judecator! racni Gomez. Mingea puteti s-o pastrati! Am o galeata plina.

Spre a-i dovedi, ridica galeata, apoi ii arunca crosa lui Thing, iar aceasta o depuse in sacul de golf al lui Gomez.

In fata casei, autobuzul scolii tocmai pleca.

-Cei mici, la scoala cu ei, rosti cu drag Morticia. Binecuvantati sa fie.

Gomez incuviinta:

-Cresc asa de repede, nu ti se pare?

-Prea repede, fu Morticia de parere, si amandoi zambira cu mandrie pe cand autobuzul scolar hodoragea cu chiu cu vai in josul drumului, scotand fum din cauciucuri. Pugsley se tinea agatat de bara din spate, ranjind diabolic si lasandu-si picioarele sa se tarasca pe jos.

Morticia si Gomez petrecura o dimineata foarte placuta in salonul de muzica. Morticia, pe maini cu cele mai cochete manusi de gradinarie ale ei, fredonand usurel, isi ingrijea trandafirii, retezand metodic boboc dupa boboc cu o pereche de foarfeci stralucitoare.

Gomez statea la o masuta, ferit de lumina soarelui, jucand sah cu Thing. Facu o mutare indrazneata, apoi isi privi sotia.

-Ne asteapta o piatra de hotar, Tish, spuse el. Chiar in seara asta- avem a 25-a sedinta. Toti acesti ani, rosi de vinovatie, sfasiati de jale, arsi de nesiguranta....

-Oh, Gomez, mai decapita Morticia inca o floare, lasand pe tufis un lujer lung si urat. Nu te tortura. Asta-i treaba mea.

Acest gand il facu pe Gomez sa surada. Larg.

-Inchipuieste-ti, dragule, continua Morticia ciumpavind, daca s-ar intoarce Fester. Pe jumatate viu, aproape neom, ca o cochilie putrezinda....

De vreme ce asta era cea mai scumpa dorinta a sa, Gomez ofta:

-Nu ma tachina!

Caci gandul intoarcerii lui Fester era prea minunat ca sa-l poata indura.

Era un vis menit sa se adevereasca.

Familia AddamsWhere stories live. Discover now