Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 41

  - Inceteaza sa le dai aripi in fata mea. Stii prea bine ca e gresit si mai ales periculos, iar asta e numai si numai vina ta Zoey! Pentru ca tot ce stii sa faci e sa-i resfeti. Tot scopul tau in lume e sa le pui tu totul la picioare, iar asta i-a facut niste mofturosi care nu mai tin cont de nimic. Uita-te la ei. Permisiuni de petreceri, plimbari cu motorul, batai si acum asta. 

  - Eu zic sa iti pastrezi tonul ala, pentru ca nu te trezesti pe stadion. 

  - Volumul eu il stabilesc atata timp cat sunt in casa mea.

  - Chiar vrei sa vedem pe contract sub ce acoperis stai? ataca mama pe care a enervat-o in timp record. 

  - Tu chiar continui sa faci asta, nu? Iti face placere sa ma calci in picioare de fata cu ei. 

  - Inceteaza cu drama, Mathias. Nu pot sa iti inteleg reactia exagerata, cand si tu ai fost asta. Si eu am fost asta, si ar fi trebuit sa ii explici frumos daca tot tineai neaparat sa faci asta, tata model.

  - Tie chiar nu iti pasa deloc prin ce am trecut atunci la spital, nu-i asa? Ca am simtit ca pamantul ma inghite in fiecare zi pentru ca tu nu te mai trezeai. Sotul tau nu mai are nicio valoare.

  - Ce dracu e cu tine azi? Ma scoti din minti efectiv. Inceteaza cu circul asta. 

Tata a acoperit si ultima distanta dintre ei si s-a impins aproape nesesizabil cu pieptul in mama, insa tot a facut-o sa faca un pas stramb inapoi intimidata. Rebecca a sarit de pe scaun iesind parca din starea de transa ce o acapara pana atunci si s-a bagat intre ei, cu mainile ridicate exact ca un arbitru.

  - Tata, inceteaza! Pleaca, acum. 

Ma asteptam sa o ridice si sa o agite in orice moment si pe ea, dar spre surprinderea mea dupa cateva secunde in care, cel mai probabil a facut schimb de priviri cu mama, a lasat garda jos si a trecut pe langa ea iesind din bucatarie, lasand in urma o racoare de nedescris. 

Am vazut cum mama s-a asezat pe scaun cu incetinitorul si am putut sa aud un suspin, pentru ca ochii imi erau acoperiti de ceata. Erau plini de lacrimi. Am vrut sa ma calmez si sa o ajut fiind singurul barbat ramas, dar tot ce am facut a fost sa fug din incapere ca ultimul las, iesind direct afara in ciuda strigatelor mamei, exact in momentul in care lacrimile mi-au inundat obrajii. 

*Rebecca*

  - Cum ai putut?

  - Nu incepe..

  - Cum ai putut sa te porti asa cu ei? tip spre tatal meu care statea pe balansoarul de pe terasa si privea absent spre soarele ce prindea putere. 

  - Tu nu trebuia sa fii la scoala?

  - Eu pun intrebarile aici. 

  - Exact de genul asta de atitudine vorbeam. 

  - Bine, spun simplu si ma intorc sa plec.

  - Sa nu faci vreo prostie, pentru ca o sa vezi cu adevarat ce inseamna un tata sever.

  - Ce te face sa crezi asta? spun inocent.

  - Tu nu o lasi balta niciodata, pana nu transformi creierul cuiva in floricele de porumb. 

  - Trebuie sa plec, deja am ratat prima ora, spun absenta si ma fac nevazuta pana nu ma opreste din nou. 

Am luat un taxi si am intrat pe portile liceului exact cand curtea a inceput sa se umple de studenti ce ieseau in pauza. Am parcurs intreaga alee ce ducea spre intrarea liceului, si am facut la stanga pe sub arcade ajungand pe terenul principal unde era liber pentru orice.