'LOOSE SCREWS: Let me suffer!' (✔)

30. sunrise

*Dedicat lui LadyCreepypasta69

Mi-am suflecat maneca stanga si mi-am potrivit cu grija incheietura pe marginea chiuvetei. In ciuda dusului rece eram destul de buimaca si nu-mi dadeam seama ce faceam. Vederea-mi era incetosata, iar picioarele si mainile imi tremurau...

'Nu! Asa n-o sa mearga...' am remarcat.

Imi ridic privirea spre fereastra din mica baie. Soarele nu rasarise inca, asa ca gandeam ca era vreo 4 sau 5 a.m.

Repornesc robinetul si-mi ud usor fata cu apa rece, apoi deschid geamul si inspir adanc de cateva ori, lasand briza diminetii sa-mi mangaie pielea.

Tocmai cand totul incepuse sa mearga bine... Tocmai cand incepusem sa... te iubesc.

'De ce!?'

Strang lama intre degete pana imi cresteaza pielea si inchid strans ochii lasand lacrimile sa curga. Lama era rece ca un instrument chirurgical.

Apoi potrivesc taisul pe incheietura stanga, apas si...
Imediat ce-am simtit durerea, mi-am muscat buzele, dar nu m-am oprit. Am continuat sa tai. Apoi am mai facut o taietura, de data asta mai adanca. Suficient de adanca pentru a elibera un paraias de sange aprins la culoare sa mi se prelinga pe mana si sa pateze marmura alba a chiuvetei.

Am continuat cu a treia taietura.

'Ce-i cu tine, fata!?'

'Javra ordinara...'

'...curva penala...'

'Bye bitch!'

'Sunt C.'

Du-te dracului! Te urasc, C.! M-ai distrus!

Apoi am izbucnit in plans.

M-ai distrus... Te-am lasat sa te apropii de mine, sa-mi intri in suflet, iar tu mi l-ai spintecat, ai distrus fiecare particica din mine.

Nu stiu la ce ma asteptam... Sa ma iubesti? Sa ma iubesti, cand nimeni nu a facut-o vreodata? Sa-ti pese de mine, cand nimanui nu i-a pasat?...

Imi cobor privirea, incetosata din cauza lacrimilor ce-mi inundau ochii, in jos, spre stropii de sange ce cadeau pe marmura alba asemenea unor lacrimi. Apoi spre incheietura mea mutilata si sangeranda...

Ma clatin, simtind ca-mi vine sa lesin.

Toate astea sunt din vina ta, C. Numai tu esti vinovat de tot ce mi se intampla. Doar tu.

Fara sa-mi pese de sangele ce va imbiba materialul, imi trag maneca peste taieturile proaspete. Purtam o bluza alba...

'Sa mor daca nu esti proasta...'

Pe de o parte, e si vina mea. Asa-mi trebuie daca incerc sa ma joc de-a 'iubirea'... Dar iubirea nu e pentru mine. E pentru oricine, dar pentru mine nu.

Cine ar iubi o persoana ca mine? Cine m-ar iubi cand eu ma dispretuiesc?...

Nu sunt demna de acest lucru minunat numit iubire. Elixirul ei nu a fost menit sa se abata asupra mea...

Am vazut deja ca tie ti-a fost...

Singurul mod in care te puteam rani a fost sa ma ranesc pe mine.

Dar daca tie nu-ti mai pasa si e evident ca gesturile mele radicale nu mai au vreun efect asupra ta, atunci eu de ce continui sa le fac...? De ce...?