M-ai facut sa plang in seara asta.
M-ai facut sa plang, m-ai facut sa sufar...
Atunci mi-as fi dorit sa plec, sa-mi iau lumea in cap si sa plec de-acasa, de langa tine. Tanjeam sa fiu altundeva, nu conta unde, oriunde altundeva mi-ar fi fost mai bine decat aici, unde te stiam la cativa metri departare.
Nu ma vedeai - nici nu-ti doreai sa ma vezi, probabil. Stiai ca sunt acasa, insa n-ai venit macar o data sa ma vezi. Nici eu nu te vedeam, dar nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca nu indrazneam sa te perturb.
Am inteles ca pur si simplu nu aveai chef de compania mea. Am incercat sa ma impac cu ideea si sa-mi gasesc ceva de facut. Am inceput sa scriu la engleza, insa nu ma concentram deloc la exercitii, intrucat scrutam cu atentie fiecare cuvant ce razbatea de la parter, dincolo de bubuitul ca de club al beat-ului de 'fundal'.
Ti-am recunoscut vocea, dincolo de corul de rasetele ce razbateau clare si sardonice pana la timpanele mele. Intr-un fel, ma simteam incomod, de parca acele rasete nestavilite erau la adresa mea... Am incercat sa alung gandul acesta din mintea mea innegurata, incercand sa ma asigur pe mine insami ca, din moment ce esti acolo, in niciun caz nu ai lasa una ca asta sa se intample.
Insa, in acel moment, nu am putut evita sa aud ceva care imi confirma in mare parte banuielile, ceva ce in mod cert nici eu nu mi-as fi dorit sa aflu si nici tu... Insa am auzit...
YOU ARE READING
'LOOSE SCREWS: Let me suffer!' (✔)
Short Story#1 in "dark" (22.07.2018) #3 in "prozăscurtă" (22.07.2018) #8 in "proză-scurtă" (22.07.2018) #16 in "durere" (22.07.2018) #16 in "cuts" (18.05.2019) " - Mă doare... - Ce pot să fac eu? - Nimic. Învoieşte-mi plăcerea asta. Lasă-mă să degust amar...
