Lunganul ala nu era de gasit in toata casa. De cateva zile, parca intrase in pamant, se evaporase...
- Unde e I.?? intreb eu cu vocea tremuranda de panica si presentiment devastator.
- E la spital internat... ai spus tu cu glasul stins... Cu boala asta a lui...
- Dar...
I. nu mi-a vorbit niciodata de boala lui. La cum l-am tratat... nici nu ma mir... Dar se pare ca tie ti-a vorbit... Am vrut sa aflu mai multe.
- Ce s-a intamplat, atat de grav incat sa fie internat? am intrebat rar.
- A vomat sange in weekend...
Trebuie ca am facut ochii cat cepele. Totusi tu n-ai schitat nicio reactie, ci doar fixai podeaua cu privirea-ti inghetata.
Nu-l puteam numi prieten pe I. Si daca l-as intreba sunt sigura ca nici el pe mine. Dar el, spre deosebire de mine, facuse tot ce-i statuse in putinta sa ne intelegem bine inca de cand ne cunoscusem.
Eu nu.
Si totusi el zacea acolo, intins pe un pat de spital, cand ar fi meritat sa fie acasa, in timp ce eu eram acasa, cand ar fi trebuit sa fiu intr-un spital. De nebuni, cel mai probabil...
YOU ARE READING
'LOOSE SCREWS: Let me suffer!' (✔)
Short Story#1 in "dark" (22.07.2018) #3 in "prozăscurtă" (22.07.2018) #8 in "proză-scurtă" (22.07.2018) #16 in "durere" (22.07.2018) #16 in "cuts" (18.05.2019) " - Mă doare... - Ce pot să fac eu? - Nimic. Învoieşte-mi plăcerea asta. Lasă-mă să degust amar...
