Dupa o saptamana...
S-a implinit o saptamana de la faza cu pastila. Din fericire pentru mine, nici tu, nici restul n-ati mai adus vorba. Dar nu e ca si cum mi-ar fi pasat prea mult.
Probabil ti-ai dat seama ca ma ascund de tine si n-ai mai insistat...
Era seara. Eu m-am intors franta dupa inca o zi de rahat de la scoala, in care am avut un test si o evaluare orala.
Ajungand acasa, am urcat in camera mea si m-am trantit direct in pat, avand grija sa las usa descuiata.
I-am dat telefon mamei, s-o asigur ca sunt bine, apoi mi-am afundat capul greu intre perne si am inchis ochii...
La scurt timp am auzit o bataie-n usa.
- Cine e? intreb eu, fara sa-mi schimb pozitia...
- Sunt C., ti-am auzit vocea.
- Intra.
Nu stiu ce ai crezut tu cand, intrand, ai dat cu ochii de mine, stand pe pat pe jumatate adormita, pe jumatate lesinata. Zambetul fotonic ti-a palit instantaneu, fiind inlocuit de o expresie ingrijorata, care imi confirma faptul ca aratam groaznic...
- Ce-ai patit, fata!? Ce-i cu tine!? ai spus pe nerasuflate si te-ai apropiat impleticit de mine.
- N-am nimic. Sunt bine, am spus eu, neconvingatoare.
- Nu arati bine deloc. Ti-e rau!?
- Nu, sunt bine, am spus eu dar fara folos, ca tot te-ai apropiat impleticit de mine. Cred ca erai putin beat, dar nu te condamn. Nu am facut-o si nu o voi face niciodata...
YOU ARE READING
'LOOSE SCREWS: Let me suffer!' (✔)
Short Story#1 in "dark" (22.07.2018) #3 in "prozăscurtă" (22.07.2018) #8 in "proză-scurtă" (22.07.2018) #16 in "durere" (22.07.2018) #16 in "cuts" (18.05.2019) " - Mă doare... - Ce pot să fac eu? - Nimic. Învoieşte-mi plăcerea asta. Lasă-mă să degust amar...
