Astazi o sa-ti fac o vizita. Sper sa fii acasa... Cred ca vei fi.
Merg spre casa ta... Casa noastra, de fapt. Pe drum, ma gandesc la tine si in minte imi revine dimineata in care m-ai invitat la cafea. Mi-ai spus ca nu am voie sa te refuz, asa ca m-am conformat. Cafeaua era grozava. Tare, aromata si inegalabila servita in compania ta.
Amintindu-mi de acea dimineata, surad slab, iar in minte mi se contureaza o idee. Pe jumatate constienta de ceea ce faceam, picioarele ma poarta intr-un supermarket. Trec repede printre rafturi pana cand ajung la ceea ce ma interesa. Dupa ce i-au cutia de Earl Grey, ma indrept spre casa de marcat, platesc, parasind apoi supermarketul si-mi continui drumul agale inspre casa.
E devreme inca. Nu ma grabesc.
Petrec vreun sfert de ora pe drum, oprindu-ma periodic sa-ti mai dau cate-un mesaj.
Am ajuns pe la miezul zilei si nu esti acasa. Iti dau mesaj.
'Sunt prin Saveni. Imediat ajung.'
Clara treaba.
M-am pus pe asteptat. Ca doar ce-aveam de facut, nu?
YOU ARE READING
'LOOSE SCREWS: Let me suffer!' (✔)
Short Story#1 in "dark" (22.07.2018) #3 in "prozăscurtă" (22.07.2018) #8 in "proză-scurtă" (22.07.2018) #16 in "durere" (22.07.2018) #16 in "cuts" (18.05.2019) " - Mă doare... - Ce pot să fac eu? - Nimic. Învoieşte-mi plăcerea asta. Lasă-mă să degust amar...
