Dupa ce ne-am pus amandoi un fel de "eticheta" nici unul dintre noi doi nu a mai scos nici macar un cuvant.
Trageam din tigara putin nervoasa,dar nu inteleg de ce. Am luat o gura din paharul de pe masa,ciocolata gadilandu-mi papilele gustative.
Am mai tras un ultim fum,din tigara care era aproape de chistoc,ca mai apoi sa o indrept spre scrumiera,stingand-o.
L-am privit pe Antonio,imi urmarea fiecare miscare.
-Nimeni nu te-a invatat ca nu e frumos sa te holbezi? m-am trezit intrebandu-l,cu o spranceana arcuita.
A zambit si m-a rugat din priviri sa imi intorc capul,in spatele meu.
M-am incruntat si am facut in tocmai,in spatele meu era fata care m-a privit ciudat de cand am intrat in cafenea si care se uita topita dupa Antonio.
M-am inrosit,intorcandu-mi privirea rusinata.
-Nu pe tine te priveam,mi-a raspuns rece.
Mi-am afundat capul in podeaua cafenelei,care parea foarte interesanta.
-Ma bucur ca nu o faceai,i-am raspuns artagoasa cu privirea indreptata spre parchet.
-Cu siguranta.
Raspunsul sau m-a enervat foarte rau,incat imi venea sa ii torn ciocolata in cap.
El era amuzat de mine si poate avea dreptate,nu totul se invarte in jurul meu.
-Eu trebuie sa plec,i-am spus in timp ce m-am ridicat de la masa.
Am scos cinsprezece dolari din portofel aruncandu-i pe masa.
-Nu pleci nicaieri,in plus eu platesc consumatia.
I-am aruncat o privire urata,ah ce croseu de dreapta i-as arunca acum intr-unul dintre ochi.
Nebagandu-l in seama,mi-am luat casca de pe masa si am inaintat spre iesirea din local.
O mana mi-a cuprins bratul,tragandu-ma brutal inapoi la masa unde stateam cu aproximativ un minut inainte.
-Lissa,avem de vorbit.
-Incepe sa spui ce te doare,dragule.
S-a enervat,vazand ca-l iau peste picior si mi-a aruncat o privire cat se poate de urata.
-Lissa eu vreau sa stiu ce o sa faci,din moment ce tatal tau te-a dat afara din casa,mi-a spus in timp ce se juca cu ceasca de cafea.
Bine punctat,mi-am zis.
-Probabil ma voi caza la un hotel,i-am raspuns.
Ma privea atat de intens,acea culoare ciocolatie imi transmitea fiori pe sina spinarii,ceva ce nu ar trebuii sa se intample. Tocmai ce ne-am despartit acum cateva ore,chiar. M-am incruntat,dandu-mi seama ca de cand m-am despartit de el s-au intamplat atatea.
L-am privit speriata. Tipul asta e vrajitor,ori are vreo bunica schizofrenica,care face vraji. Mi-am imaginat ritualul in minte si mi-am scuturat capul,incercand sa indepartez acest gand.
-Ce s-a intamplat? m-a intrebat curios si vizibil amuzat de comportamentul meu.
-Nimic,i-am raspuns simplu. Doar nu aveam de gand sa-i spun ca m-am gandit ca m-a blestemat.
-Eu chiar trebuie sa plec,Devil.
S-a incruntat,vizibil iritat ca nu i-am spus pe nume.
-Ne vedem maine,mi-a raspuns in timp ce s-a ridicat de la mica masuta scotandu-si portofelul si aruncand bani pe masa,luandu-i pe ai mei si incercand sa ii indese in buzunarul gecii mele.
BẠN ĐANG ĐỌC
Demonul meu
Fanfiction"Iubito, nici nu ai idee cât de mult o să te rănesc, o să mă iubești încât o să depinzi de fiecare respirație a mea,o să mă cauți disperată,o să ai inima însângerată,abia aștept să te văd plângând până când aerul o să-ți devină dușman.O să te distr...
