Sweet and Dangerous | H.S. | ✔

Capitolul 7

Harry se apleacă încet peste masă ignorând poveştile celor din dreapta lui şi o priveşte puţin îngrijorat. Ea îşi întoarce capul şi îşi ia paharul de suc pentru al duce la gură. Ezită când îl vede pe Harry.

- Eşti bine? el întreabă şi Hope aprobă din cap

- Harry, de ce nu ai sunat azi? Era devreme când erai aici, Sara întreabă şi Harry se foieşte încet pe scaun

- Eu.. nu am numărul lui Hope. Nici al dumneavoastră. Şi tata nu era acasă. Am zis că aş putea veni.

- Poate ar trebui să-mi iau telefonul înapoi, Hope spune şi părinţii ei rămâi surprinşi la vorbele ei. Adică.. în caz că mai ies şi... dacă se mai amână ceva..

Nici nu îşi dădea seama ce spune. Gândise cu voce tare şi abia când soţii Sarger se priviseră reciproc îşi dăduse seama. Anne îl privii pe Harry apoi pe fata ce îşi ţinea ochii în farfurie.

- Nu ai un telefon Hope?

- Ba da, dar nu l-am mai folosit. Nu aveam nevoie de el.

- Aş putea să ţi-l încarc. Dacă vrei, Michael spune şi nu-şi poate abţine un zâmbet

Hope aprobă încet din cap şi bucuria părinţilor ei explodează. Ea îşi închise telefonul şi îl puse în cutia lui. Chiar şi laptopul stătea prăfuit pe birou, Hope nu s-a mai atins de mult timp de el. Toate amintirile au fost aruncate într-o cutie şi duse spre uitare. Se ascundeau pe undeva prin camera ei şi nu a îndrăznit să le mai caute. Restul cinei a decurs normal, câteva glume, multe discuţii şi chicoteli printre farfuriile ce se goleau. Ceea ce aflase e că atunci când părinţii lui Harry au divorţat, el şi sora lui mai mare Gemma au păstrat numele lui de familie. O decizie importantă pentru cei 19 ani ai lui. Când Hope s-a ridicat să îşi ajute mama pentru a strânge masa, ea a oprit-o zâmbind.

- Pot dragă. De ce nu mergi sus cu Harry? Ai putea să îi arăţi camera ta, sigur voi vă plictisiţi aici.

Ce tocmai făcea ea? Îşi îndruma fata să urce în cameră cu un băiat? Adică sigur ea credea că Harry e un simplu prieten, dar în interiorul lui Hope se ascundeau ceva sentimente ce au răscolit-o azi. Şi visul acela, ea nu ştia ce trebuia să simtă, era atât de confuză. A privit-o şocată, apoi şi-a îndreptat privirea spre Harry care nu părea că are ceva împotrivă.

- ... am... bine..

Băiatul s-a ridicat şi a urmat-o pe Hope pe scări, nu înainte ca Sara să-şi plaseze un sărut pe fruntea ei. A deschis uşa camerei şi a intrat făcându-i loc lui Harry în timp ce el dădea o privire rapidă a tuturor lucrurilor de acolo. A rămas pentru puţin timp în picioare pentru a analiza încăperea şi Hope s-a aşezat la marginea patului privindu-l.

- O să-mi dai numărul tău? el a întrebat şi Hope s-a ridicat

- Nu prea ştiu pe unde mi-am ascuns telefonul..

Gândindu-se, a îngenunchiat lângă birou deschizând un sertar şi răscolind printre lucruri. Harry s-a aşezat pe scaunul de lângă ea, privind înăuntrul sertarului până când cutia a fost găsită. Era un telefon alb abia atins. Pe cutie era scris numărul şi Harry l-a notat cât Hope luase încărcătorul îndreptându-se spre priză pentru al pune la încărcat.

- Nu prea foloseşti tehnologia, aşa-i? Laptopul tău e mort, Harry comentă şi Hope luase şi încărcătorul laptopului din dulap. Apropo, cămaşa ta e foarte drăguţă, îţi vine bine, el zâmbeşte şi obrajii fetei se înroşesc uşor.

- Mersi.. îmi place a ta.

Înainte să mai spună ceva, uşa de la intrare se trânteşte de perete şi câteva ţipete învăluie casă. Coborând în grabă, Hope recunoaşte bărbatul de la magazin ce-i înfipse briceagul în umăr individului, ameninţând. Harry se lipeşte de ea într-o îmbrăţişare puternică împingându-se într-un perete când bărbatul aruncă un ghiveci în direcţia lor. Aruncă altul în măsuţa de sticlă şi priveşte oamenii ce se împrăştiaseră prin sufragerie.

- Nimicuri! Sunteţi nişte nimicuri şi nişte mizerii! ţipă el şi aruncă diverse lucruri în ei nervos

Harry îi prinde braţul răsucindu-l şi ducându-l în sus pe spatele bărbatului. Acesta zbiară de durere şi cade în genunchi în timp ce al băiatului îi loveşte cu putere stomacul. Cade la pământ scuipând sângele din gură, gemând şi lăsând sirenele poliţie să îl acopere. Creţul curajos se dă în spate cu doi paşi şi Hope îi cuprinde talia dintr-un salt ascunzându-şi faţa în pieptul lui speriată. Îi putea simţii bătăile inimii puternice şi încercă să o liniştească mângâindu-i capul. Poliţia intrase în casă şi se repezise la bărbatul îndurerat, câţiva poliţişti verificând oamenii speriaţi şi îngrijoraţi din casă. O cină plină..