Crushing

11.01

Astăzi nu a venit la școală.

Am stat doar eu cu prietenii lui, care au devenit mai mult prietenii mei decât ai lui.

Clasa lui a avut oră la etajul meu.

Toată clasa lui m-a privit rânjind.

**
Mi-a scris la 21:43, exact în momentul în care am renunțat să sper că-mi va scrie.

- Ce mai faci ?

ÎȚI PASĂ ?

- Am scris revista școlii. Tu ?

- Stau în pat și ascult muzică.

FELICITĂRI, EȘTI SINGUR ÎN PAT ȘI N-AI CU CINE SĂ VORBEȘTI ?

- Și în rest ? Cum ești ?

- Foarte bine. Tu ?

NORMAL, ȚI-E MAI BINE FĂRĂ MINE, CĂ DOAR NA, EU AM FOST UN CHIN PENTRU TINE.

- Și eu. l-am mințit.

- Sigur ești ok ?

ÎȚI PASĂ ? CĂ EU CRED CĂ ÎNTREBI DE PLICTISEALĂ.

- Se putea și mai bine, dar da.

- Atunci e ok. September ce mai face ?

DE CE ? MĂ PUI SĂ ȚI-L DAU ÎNAPOI CA SĂ I-L DAI ALTEI FETE ?

- E în brațele mele. A spus că te salută.

- Și eu. Sunt mândru de el.

- De ce ?

- Pentru că el nu a plecat.

- Măcar el..

- Mda.

- Nici nu va pleca prea curând. l-am informat eu.

- Poate se aruncă pe geam.

EȘTI BĂUT ? VORBIM DESPRE UN URSULEȚ DE PLUȘ ÎN P**A MEA..

- De ce s-ar sinucide ?

- Poate s-a săturat de viață.

- După zâmbetul pe care-l are, slabe șanse.

- Mai știi ? Poate că nu ți-a spus chiar tot.

- Ba da. Avem o legătură foarte strânsă. Ba chiar, atunci când mă privește, i se dilatează pupilele. Asta înseamnă că mă iubește.

- Cum ? Dacă privești persoana pe care o iubești, ți se dilatează pupilele ? a întrebat el.

- Da, pupila aia neagră ți se mărește. Probabil d-aia ai crezut că am ochii negrii..