- Mersi că mă accepți așa cum sunt. mi-a scris ironic, la 12, când s-a trezit, exact cum bănuiam că va face.
- Să știi că te accept.. Altceva n-am ce să fac.
- Dar îmi pare rău.. nu am avut când să îți scriu ieri.
- ÎN FUCKING 11 ORE NU AI AVUT TIMP SĂ ÎMI DAI UN MESAJ ? De ce nu recunoști că n-ai avut chef, și gata ?
- Hai, lasă astea, că-mi puteai scrie și tu..mori dacă îmi scri tu prima ?
- Da.
- Bine..supără-te că nu ți-am scris o fucking zi..
- Zici de mine că mă supăr.. dar dacă nu-ți răspund nici eu o zi întreagă înnebunești.. că așa e, dacă tratezi oamenii cum te tratează și ei pe tine, se supără..
- Da, bine.
După o oră, mi-a scris din nou:
- Ce faci.. ?
- "Bine".
- La fel și eu.
- Frumos.
- Nu pot înțelege..
- Ce ? am întrebat curioasă.
- De ce trebuie să scriu eu primul mereu ? Am observat că dacă nu îți scriu eu, nu vorbim deloc.
- Ai făcut o observație corectă.
- De ce nu-mi scri și tu ?
- Pentru că nu vreau să te deranjez.
- Cum ai putea să o faci ? Nimic nu poate fi mai important.
- Băi, omule, termină. Dacă îți scriu când ești nervos, și-ți verși nervii pe mine ? Mai bine nu îți scriu eu. Îmi scri tu când ai chef de mine, și gata.
- Știi ce ? Fă ce vrei.
- Bine.
Am stat 2 minute, și am continuat :
- Niciodată nu a fost bine, de fapt. Și nici nu știu cum, și dacă o să fie vreodată.
- Nu o să fie dacă te superi din orice.
- Nici măcar nu știi cu exactitate motivul pentru care m-am supărat..
- Crezi că eu sunt ghicitor în stele să știu de ce p**a mea te-ai supărat ?
- Ești un mare nesimțit și fraier dacă nu îți dai seama. Mai vorbim, când conștientizezi.
- Spune-mi tu..știi că nu mă prind..
Peste jumătate de oră, mi-am dat seama că dacă nu-i scriu, o să-l pierd.
- Te-am pierdut ? ..
Nu mi-a răspuns.
- Să înțeleg că da. am continuat eu.
După jumătate de oră, mi-a răspuns:
- Nu știu.
- Lasă că știu eu, de acum. Dacă era "nu" , spuneai nu. Dar ai spus "nu știu" , ceea ce înseamnă "Da, dar nu vreau să recunosc."
- Ceva de genul, da.
- Am înțeles.
- De ce mă întrebi dacă m-am săturat ? Credeam că știi deja că nu o să mă satur niciodată..
- Nu te-am întrebat asta. Te-am întrebat indirect dacă mai poți cu mine. Și, .. se pare că nu.
- ...
- Nu-i nimic. Nu cred că mă oprește nimeni să te iubesc în continuare. În plus, îl am pe September.
- Dar .. nu te las. Sunt doar supărat. Că te-ai supărat pe mine.
- Vrei să-ți spun de ce ?
- Da..
- Pentru că tu erai ceva de genul " Vai, supără-te că nu ți-am scris o zi.. " Normal că mă supăr. Pentru că eu nu pot fără tine. Dar se pare că pentru tine nu e mare scofală, mai pot trece și alte zile în care nu vorbim, ție oricum nu-ți pasă.
YOU ARE READING
Crushing
Non-FictionI failed. I couldn't make you happy. I'm sorry. #1 IN NON-FICTION : 23.12.2016. Completed. Part 2 : The crused girl.