În a doua pauză, a vrut să meargă la țigară.
Însă portarul nu l-a lăsat.
Văzându-l la geam, mi-am luat o prietenă de mână, și am fugit jos.
A trecut pe lângă mine, apoi a ieșit să se plimbe.
Am ieșit să mă plimb și eu, logic.
M-a observat.
Dar nu știu dacă a observat că i-am și făcut poză.
După ce s-a sunat, am urcat sus.
Și m-am uitat pe geam.
L-am văzut de pe geam.
Și am țipat în clasă " UITE-L! "
Și am zbierat așa de tare, încât m-a auzit din curte. DE AFARĂ.
Și s-a uitat și el la mine, cum mă uit la el, de pe geam.
Sunt cam 80% sigură că știe că eu l-am "spionat" .
20% , am speranță, și încerc să cred că nu a văzut că eu sunt.
L-am văzut și în pauza mare, când venea de la țigară, cu cel mai bun prieten al meu.
La 18:26, mi-a scris.
Mi-a spus că m-a văzut.
Am vorbit din nou mai mult ca deobicei.
- Iar m-am răcit. Iar stau o săptămană acasă. i-am scris eu.
- Oh, și nu te mai văd ? *sad face* a răspuns el.
أنت تقرأ
Crushing
غير روائيI failed. I couldn't make you happy. I'm sorry. #1 IN NON-FICTION : 23.12.2016. Completed. Part 2 : The crused girl.