Crushing

29.11

O lună de când suntem împreună.

- Neața. mi-a scris.

- Neața. i-am răspuns fericită. Azi e 29, l-am anunțat.

- Știu, a răspuns fericit.

**

Ne-am văzut în pauză.

M-a strâns în brațe toată pauza, și nu mi-a mai dat drumul, doar când s-a sunat de oră.

**

- Ce faci ? mi-a scris după ce a ieșit din școală.

- Nu foarte bine. Dar e ok, stai liniștit.

- De ce ? Ce ai pățit ? Am făcut eu ceva ? Cine te-a supărat ? Eu ? s-a alarmat.

- Nuuu, nu, nu. Nu m-a supărat nimeni. Stai linștit. i-am răspuns.

- Sigur ? Și atunci ? De ce ești supărată ? Spune-mi, vreau să te ajut.

- Sunt..supărată în avans. De parcă știu că o să se întâmple ceva..urât.

- Nu cred.

- Ceva urât, adică să ne despărțim...

- Nu. Nu. Nu. Nu o să se întâmple.

- De ce ești așa sigur ? Dacă fac ceva greșit ? am întrebat gândindu-mă la toate răspunsurile posibile, dar pe al lui l-am omis :

- Și ? Ce dacă faci ceva greșit ? Nu te las. mi-a răspuns fericit, făcându-mă și pe mine fericită.

**

- Te iubesc mult de tot. mi-a scris din sala de sport.

- Și eu te iubesc. i-am răspuns.

- Mult ?

- Cel mai mult.

- *Hug*.

- Cum poți să mă iubești ? Cu toate cele 1000 de defecte ?

- Ce defecte ? N-ai. Tu ești perfectă. Perfectă în ochii mei. Perfectă pentru mine. Perfectă. Te iubesc, așa cum ești.