24.11

112 16 2
                                    

Ne-am văzut în a doua pauză.

A venit cu încă 3 băieți.

2 dintre ei au plecat după ce le-a spus el să înceteze cu întrebările gen :

- Fata, tu îl placi pe ăsta ?

- O are lungă ?

- V-ați f***t ?

**

La sfârșitul următoarei pauze, l-am îmbrățișat lung.

Chiar când mă pregăteam să-i dau drumul din îmbrățișare, să-l las să plece, pentru că deja se sunase, el a trecut pe acolo.

El. Băiatul cu care am un trecut dureros. El, cel care a plecat, fără să lase o explicație. Nu ne-am spus " La revedere! " . Doar a plecat. Am fost nevoită să-i accept decizia.

Intenționa să urce sus, la etajul meu, să mă caute. (El nu mai este în aceeiași școală cu mine, a plecat de la liceul în care învață, să vină să mă vadă, după atâtea luni f****e în care doar și-a accentuat absența)

Dar când m-am deslipit din îmbrățișare, îndreptându-mă spre etajul meu, el era chiar în fața mea. La 2 pași de mine.

I-am putut citi .. durerea, să zic așa, în ochi. Se simțea înlocuit. Așa îl îmbrățișam pe el, în trecut. Se simțea în domeniul trecutului, acolo unde îi este locul.

Am paralizat când l-am văzut.

A deschis brațele în semn de îmbrățișare, și m-a cuprins.

El, ne-a privit oarecum mirat de situație. Nu știa de ce am rămas amândoi paralizați, nu știa că avem un trecut împreună, tot ce știa despre el era doar numele.

A coborât jos, în clasa lui, iar eu și el ne-am îndreptat spre holul unde îmi petreceam fiecare pauză cu el, îmbrățișându-l, admirându-i până și defectele, pierzându-mă în ochii lui.

- Pe tine te căutam. mi-a mărturisit. Am venit să te văd. Am venit de mai multe ori, dar nu te-am găsit. mi-a spus. Am încercat să fac rost de numărul tău, dar ai telefonul închis.. a continuat.

- Am 2 numere. Poate l-ai primit pe cel vechi, i-am răspuns scurt și la obiect.

- Dă-mi numărul tău bun, o să mai vin să te văd. O să te sun. a spus cu puțin entuziasm în glas.

După ce i l-am dat, m-a cuprins din nou într-o îmbrățișare.

- Cum de ai venit să mă vezi ? am făcut pe dracu în patru și l-am întrebat.

- Mi-e dor de tine.

Dar.. el are o iubită. Nu văd logica aici, nu pot să pricep. Și eu am un crush care e mai mult decât un crush, e un iubit.

L-aș fi așteptat cu brațele deschise dacă ar fi venit când aveam cea mai mare nevoie de el.

Nu acum.

Acum nu.

A mai apucat doar să-mi mai dea încă o îmbrățișare, mai apoi a venit profesorul către clasă, am fost nevoită să plec, și el la fel.

**

În oră, i-am scris lui, voiam să mă asigur că nu e supărat din cauza faptului că m-am văzut cu el. Nu s-a întâmplat cu acodrul meu.

- Sper că nu te-ai supărat că m-am văzut cu el.

- Nu.. n-am nimic cu el.

- Sunt fericită.

- De ce ? a întrebat

- Am un motiv. i-am răspuns.

- Și care-i ?

- Tu.

- Mda, fix eu. Te și cred.

- Meh, sunt prea fericită să ne certăm. i-am spus.

- Ne despărțim și gata, prea complicat pentru mine. mi-a scris.

Și..a dispărut fericirea.

- Deci ne-am despărțit ? i-am scris după 10 minute.

- Nu. Nu știu. Da.

- Spune-mi clar, vrei 100% ? l-am întrebat.

- Nu.

- ... Ne-am despărțit. deja nu mai înțelegeam.

- Vrei să ne vedem în pauză ? mi-a spus fiindu-i frică de răspunsul pe care a urmar să-l primească de la mine.

- Da.

**

În pauză, a venit. Mi-am dat seama din prima că e supărat, oarecum sătul de această conversație, cu despărțirea.

- .. Deci, cum rămâne ? .. Cum rămânem ? i-am spus. Alege tu, știi deja că eu nu vreau.

- Nici eu nu vreau.

Apoi ne-a întrerupt un copil de pe clasele 0-4 , care adoră să înjure, să se dea la fete, și să încerce să-l ia la bătaie pe el. Un chiștoc de a 2 a. Încearcă să-l doboare. Pe el.

" Haha, nice try. "

Nici nu l-a mai lăsat să se apropie de noi.

Gestul pe care l-a făcut a fost super de c***t.

L-a luat de gât, și l-a împins câțiva metrii mai departe.

Văzând că-l ia de gât din cauză că era nervos, am încercat să-l calmez, luându-l de mână.

- Băi, gata. Lasă-l, nu vezi că e mai mic și decât mine ? i-am spus speriată că băiețelul ăla ar fi putut păți ceva.

- Du-te și lasă-mă-n pace, doar de tine n-am chef acum. Du-te. i-a spus puștiului, mai liniștit, după ce l-am luat de mână.

S-a speriat și a plecat.

La sfârșitul pauzei, a venit iar.

După ce ne împăcasem.

- Iar ai venit, pruncule ? Hai, bate palma și ne împăcăm. E ok așa ? l-a întrebat.

A bătut palma cu el, și apoi s-a îndreptat către mine, luându-mă forțat în brațe. Cum am spus, se dă foaaarte mult la fete.

- Băi, ia, gata. E a mea, caută-ți alta. I-a spus el, luându-l de lângă mine.

Apoi m-a sărutat pe frunte.

A fost prima dată când a făcut asta.

**
- Doar mie mi se pare că ne-am îndepărtat ? i-am scris.

- Și mie.

- .. Se cam duce pe p**ă. i-am răspuns.

- Știu.

Nu l-am mai stresat, văzând ce sec îmi răspunde.

- Ai adormit ? totuși scriindu-i după vreo două-trei ore.

- Nu, mă gândeam. mi-a răspuns.

- Vrei să te las să te gândești în cnntinuare ? l-an întrebat fiind sigură că l-am deranjat.

- Nuuuuu.

- Asta a fost ceva gen " Ah, nu, am gândit destul astăzi. "

**

- Te iubesc. mi-a scris, ieșind din subiect.

- Și eu te iubesc. i-am răspuns.

- Îmi vine să o zic continuu..

- Ce drăguuuț, i-am răspuns, după care mi s-a pus un zâmbet pe față.

- Nu-mi place..

- Pentru că ai impresia că dacă o zici, devi mai "slab" .

- Nah, nu mă cred în desene. Te iubesc mult de tot.

- Cel mai mult ? am întrebat zâmbind.

- Cel mai mult. mi-a răspuns fără a mai sta pe gânduri.

CrushingWhere stories live. Discover now